CONSULTĂ DEX |
Verbul a rândui conjugat la prezent
Verbul a rândui conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a rândui conjugare la condițional prezent
Verbul a rândui conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a rândui la conjunctiv prezent
Conjug a rândui la imperfect
A rândui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a rândui conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a rândui la perfectul simplu
Conjugarea verbului a rândui la perfectul compus
Conjugă a rândui la viitor anterior
|
Definiție din
RÂNDUÍ, rânduiesc, verb IV. tranzitivDEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 1. A așeza într-o succesiune regulată, într-un șir, într-un șirag; prin extensie a dispune, a aranja într-un anumit fel; a face ordine. ♦ reflexiv A urma unul după altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau așezat unul în urma altuia, într-o anumită ordine; a se înșirui. 2. A pune ordine într-un domeniu de activitate; a organiza. 3. A da cuiva o însărcinare sau o dispoziție; a decide, a hotărî, a porunci. ♦ A dispune, a fixa, a stabili; a destina. 4. (învechit) A numi pe cineva într-o slujbă; a repartiza într-o funcție; a învesti, a numi. – Rând + sufix -ui.[1] |