Conjugare a răcni

Conjugarea verbului a răcni: eu răcnesc, tu răcnești, el ea răcnește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a răcni”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a răcni”!

Verbul a răcni conjugat la prezent

eu răcnesc
tu răcnești
el ea răcnește
noi răcnim
voi răcniți
ei ele răcniți

Verbul a răcni conjugat la viitor

eu voi răcni
tu vei răcni
el ea va răcni
noi vom răcni
voi veți răcni
ei ele vor răcni

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a răcni conjugare la condițional prezent

eu aș răcni
tu ai răcni
el ea ar răcni
noi am răcni
voi ați răcni
ei ele ar răcni

Verbul a răcni conjugare la condițional perfect

eu aș fi răcnit
tu ai fi răcnit
el ea ar fi răcnit
noi am fi răcnit
voi ați fi răcnit
ei ele ar fi răcnit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a răcni la conjunctiv prezent

eu să fiu răcnesc
tu să fii răcnești
el ea să fie răcnească
noi să fim răcnim
voi să fiți răcniți
ei ele să fie răcnească

Conjug a răcni la imperfect

eu răcneam
tu răcneai
el ea răcnea
noi răcneam
voi răcneați
ei ele răcneau

A răcni conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu răcnisem
tu răcniseși
el ea răcnise
noi răcniserăm
voi răcniserăți
ei ele răcniseră

Verbul a răcni conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi răcnit
tu să fi răcnit
el ea să fi răcnit
noi să fi răcnit
voi să fi răcnit
ei ele să fi răcnit

Conjugare a răcni la perfectul simplu

eu răcnii
tu răcniși
el ea răcni
noi răcnirăm
voi răcnirăți
ei ele răcniră

Conjugarea verbului a răcni la perfectul compus

eu am răcnit
tu ai răcnit
el ea a răcnit
noi am răcnit
voi ați răcnit
ei ele ar răcnit

Conjugă a răcni la viitor anterior

eu voi fi răcnit
tu vei fi răcnit
el ea va fi răcnit
noi vom fi răcnit
voi veți fi răcnit
ei ele vor fi răcnit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a răcni

RĂCNÍ, răcnesc, verb IV. intranzitiv

1. (Despre animale) Ă scoate strigătul caracteristic speciei; a rage, a mugi, a zbiera. Și ce face o panteră, cînd s-aruncă să atace... Rupe membru după membru și răcnește fericită. MACEDONSKI, O. II 439. [Leul] răcnea de se cutremurau codrii. ISPIRESCU, L. 17.
       • (Despre păsări) Vulturul din nori Răcni falnic de trei ori. ALECSANDRI, P. A. 49. Gruia un corb auzea Tot răcnind și croncănind. BIBICESCU, P. P. 297. Noaptea răcnește, Ziua s-odihnește (Buha). GOROVEI, C. 33.
       • figurat Marea cenușie și cu creste uriașe, albe, răcnea atotputernică. DUMITRIU, P. forme 23. Răcnească furtuna de furie suptă, Și geamă ca iadul din basme oceanul, Tu dă-te cu totul nădejdii și luptă. NECULUȚĂ, Ț. despre 39.

2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice (de durere, de mînie); prin extensie a vorbi foarte tare. vezi striga, vocifera. Apoi îl luă de după gît pe Adam și-i răcni în ureche. DUMITRIU, P. forme 16. I se pare că visează, Ar zîmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. EMINESCU, O. I 84. Ticăitul boier răcnea cît putea. NEGRUZZI, S. I 156. Badiul țipă și răcnește. TEODORESCU, P. P. 541.
       • (Adesea urmat de numele unui animal, luat ca termen de comparație) Și răcnind ca un leu se luă la luptă. ISPIRESCU, L. 27. A sărit din somn, răcnind ca un taur. CREANGĂ, A. 101.
       • figurat Inima în el plîngea și răcnea: știu atît de mult! GALACTION, O. I 201.
       • tranzitiv (Rar) Nevasta lui Mogrea duruie la mașina de cusut, încît trebuie să-și răcnească din răsputeri cuvintele. C. PETRESCU, Î. II 128.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

răcnind

Participiu

răcnit

Infinitiv scurt

răcni

Imfinitiv lung

răcnind