 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a putea conjugat la prezent
Verbul a putea conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a putea conjugare la condițional prezent
Verbul a putea conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a putea la conjunctiv prezent
Conjug a putea la imperfect
A putea conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a putea conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a putea la perfectul simplu
Conjugarea verbului a putea la perfectul compus
Conjugă a putea la viitor anterior
|
|
Definiție din
PUTEÁ, pot, verbDEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) II. tranzitiv 1. A fi în stare, a avea forța, puterea (fizică, morală, intelectuală), a se simți capabil de a înfăptui un lucru. • Locuţiune adverbiala Cum poate (sau pot, poți etc.) = pe măsura posibilităților. • Expresia: Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul etc.) = cât (sau ce) este în stare să facă cineva, ce posibilități, câtă rezistență are cineva. A nu mai putea (de...) = a) a fi copleșit de un sentiment sau de o senzație puternică; b) (familial) a nu-i păsa, a nu se sinchisi de ceva sau de cineva. 2. A avea posibilitatea, mijloacele, condițiile necesare sau ocazia de a înfăptui, de a face ceva, a-i fi ceva cu putință. 3. A exista posibilitatea sau probabilitatea, a fi posibil, a fi cu putință ca un lucru să se întâmple. • Expresia: Ce (sau când, unde) poate să fie? = ce (sau când, unde) să fie? • reflexiv impersonal Cum se poate să nu învețe? ( Locuţiune adverbiala) De nu se mai poate (sau cât se poate, cum nu se poate mai mult) = foarte; din cale-afară. (expresie) Se prea poate = e (foarte) posibil. ♦ (La prezent industrie persoană 3 sg., cu valoare adverbială) E posibil, e cu putință. • Locuţiune adverbiala Peste poate = cu neputință, imposibil. Fără doar și poate = neîndoielnic, sigur, precis. 4. A avea voia, dreptul de a face ceva. • reflexiv impersonal A fi permis sau îngăduit. Se poate intra? 5. A avea motive, a avea justificare, a fi îndreptățit să facă, să spună, să creadă ceva. 6. A fi indicat, nimerit, potrivit, a fi bine să..., a fi cazul să...; a se cuveni, a se cădea. [prezent industrie și: (popular) poci] – latina potere (=posse). |
