 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a purcede conjugat la prezent
Verbul a purcede conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a purcede conjugare la condițional prezent
Verbul a purcede conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a purcede la conjunctiv prezent
Conjug a purcede la imperfect
A purcede conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a purcede conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a purcede la perfectul simplu
Conjugarea verbului a purcede la perfectul compus
Conjugă a purcede la viitor anterior
|
|
Definiție din
PURCÉDE, purcéd, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane III. intranzitiv (Popular și arhaizant) A se pune în mișcare, a porni la drum; a pleca. Cum au purces spre Vatra Dornei, au intrat într-o strălucire de soare cătră amiază. SADOVEANU, B. 152. Luîndu-mi rămas bun de la părinți, am purces cu bunicul spre Pipirig. CREANGĂ, O. A. 44. Purceseră către Sinaia, unde ajunseră înaintea serii. BOLINTINEANU, O. 441. • (Despre lucruri, fenomene văzute în mișcare) A începe, a se porni. După o săptămînă purceseră ploile. C. PETRESCU, Î. II 242. Frăgarul își îndoaie coapsa, Iar de prin văi purcede vîntul. GOGA, P. 25. Urieșii munți cu vîrf urile ascunse în nouri, de unde purced izvoarele și se revarsă pîrăiele. CREANGĂ, O. A. 95. • figurat În straturi florile-s trudite: un crin din cînd în cînd se-ndoaie Și lung privește-n sus, să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie? ANGHEL, P. 7. ♦ A porni la o acțiune, a începe. Mult mă bucur cînd văd că purcedem la fapte. VORNIC, P. 38. O dată cu cel dintîi dezgheț, căutătorii de comori au purces la treabă. C. PETRESCU, A. 109. • Expresia: A purcede grea (sau, rar, îngreunată) = a rămîne însărcinată. Le-a spus toată întîmplarea, cum a purces grea. RETEGANUL, P. V 79. Din momentul acela ea purcesă îngreunată. EMINESCU, N. 4. ♦ A proceda (într-un anumit fel). Eminescu nu purcede nici o clipă ca un simplu adunător de curiozități, mai noi sau mai vechi. BENIUC, P. 25. Mijlocul cel mai practic este să purcedem pe calea constatării faptelor simple. CARAGIALE, O. III 217. ♦ (Despre acțiuni, stări) A lua naștere, a izvorî, a proveni. Astea-s fapte care trebuie să ne îndrepte gîndul la rădăcina din care or purces toate. DEMETRIUS, vezi 134. Toate de la dînsa au purces. Ea-i capu răutăților. SADOVEANU, O. VIII 186. Aceste nemulțumiri purcedeau... din răul trai al ostașilor. BOLINTINEANU, O. 426. – Forme gramaticale: perfectul simplu purcesei, participiu purces. |
