Conjugare a puncționa

Conjugarea verbului a puncționa: eu puncționez, tu puncționezi, el ea puncționează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a puncționa”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a puncționa”!

Verbul a puncționa conjugat la prezent

eu puncționez
tu puncționezi
el ea puncționează
noi puncționăm
voi puncționați
ei ele puncționați

Verbul a puncționa conjugat la viitor

eu voi puncționa
tu vei puncționa
el ea va puncționa
noi vom puncționa
voi veți puncționa
ei ele vor puncționa

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a puncționa conjugare la condițional prezent

eu aș puncționa
tu ai puncționa
el ea ar puncționa
noi am puncționa
voi ați puncționa
ei ele ar puncționa

Verbul a puncționa conjugare la condițional perfect

eu aș fi puncționat
tu ai fi puncționat
el ea ar fi puncționat
noi am fi puncționat
voi ați fi puncționat
ei ele ar fi puncționat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a puncționa la conjunctiv prezent

eu să fiu puncționez
tu să fii puncționezi
el ea să fie puncționeze
noi să fim puncționăm
voi să fiți puncționați
ei ele să fie puncționeze

Conjug a puncționa la imperfect

eu puncționam
tu puncționai
el ea puncționa
noi puncționam
voi puncționați
ei ele puncționau

A puncționa conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu puncționasem
tu puncționaseși
el ea puncționase
noi puncționaserăm
voi puncționaserăți
ei ele puncționaseră

Verbul a puncționa conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi puncționat
tu să fi puncționat
el ea să fi puncționat
noi să fi puncționat
voi să fi puncționat
ei ele să fi puncționat

Conjugare a puncționa la perfectul simplu

eu puncționai
tu puncționași
el ea puncționă
noi puncționarăm
voi puncționarăți
ei ele puncționară

Conjugarea verbului a puncționa la perfectul compus

eu am puncționat
tu ai puncționat
el ea a puncționat
noi am puncționat
voi ați puncționat
ei ele ar puncționat

Conjugă a puncționa la viitor anterior

eu voi fi puncționat
tu vei fi puncționat
el ea va fi puncționat
noi vom fi puncționat
voi veți fi puncționat
ei ele vor fi puncționat

Definiție din
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VEZI DEFINIŢII a puncționa

PUNCȚIONÁ, puncționez, verb

I. tranzitiv (Rar) A face o puncție. [ Pr.: -ți-o-]

– Din limba franceza ponctionner (după punct).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

puncționând

Participiu

puncționat

Infinitiv scurt

puncționa

Imfinitiv lung

puncționând