eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a puncta

Conjugarea verbului a puncta: eu punctez, tu punctezi, el ea punctează la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a puncta”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a puncta”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a puncta conjugat la prezent
  • eu punctez
  • tu punctezi
  • el ea punctează
  • noi punctăm
  • voi punctați
  • ei ele punctați
Verbul a puncta conjugat la viitor
  • eu voi puncta
  • tu vei puncta
  • el ea va puncta
  • noi vom puncta
  • voi veți puncta
  • ei ele vor puncta
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a puncta conjugare la condițional prezent
  • eu aș puncta
  • tu ai puncta
  • el ea ar puncta
  • noi am puncta
  • voi ați puncta
  • ei ele ar puncta
Verbul a puncta conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi punctat
  • tu ai fi punctat
  • el ea ar fi punctat
  • noi am fi punctat
  • voi ați fi punctat
  • ei ele ar fi punctat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a puncta la conjunctiv prezent
  • eu să fiu punctez
  • tu să fii punctezi
  • el ea să fie puncteze
  • noi să fim punctăm
  • voi să fiți punctați
  • ei ele să fie puncteze
Conjug a puncta la imperfect
  • eu punctam
  • tu punctai
  • el ea puncta
  • noi punctam
  • voi punctați
  • ei ele punctau
A puncta conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu punctasem
  • tu punctaseși
  • el ea punctase
  • noi punctaserăm
  • voi punctaserăți
  • ei ele punctaseră
Verbul a puncta conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi punctat
  • tu să fi punctat
  • el ea să fi punctat
  • noi să fi punctat
  • voi să fi punctat
  • ei ele să fi punctat
Conjugare a puncta la perfectul simplu
  • eu punctai
  • tu punctași
  • el ea punctă
  • noi punctarăm
  • voi punctarăți
  • ei ele punctară
Conjugarea verbului a puncta la perfectul compus
  • eu am punctat
  • tu ai punctat
  • el ea a punctat
  • noi am punctat
  • voi ați punctat
  • ei ele ar punctat
Conjugă a puncta la viitor anterior
  • eu voi fi punctat
  • tu vei fi punctat
  • el ea va fi punctat
  • noi vom fi punctat
  • voi veți fi punctat
  • ei ele vor fi punctat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PUNCTÁ, punctez, verb

I. tranzitiv

1. A face mai multe puncte, a pune sau a forma puncte care ies în evidență pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare; a face să apară ceva ca niște puncte pe o suprafață. înșfăcă o căldare... umplînd-o repede cu zeama aceea verzale, punctată ici-colo cu cîte-o fasole albă. CAMILAR, N. I 40. Obrazul palid-verzui se afla punctat de mici bubulițe roșii. C. PETRESCU, R. DR. 119. Păsări mici punctau cerul în înălțime. SAHIA, N. 86.
♦ A marca, a sublinia. Povestea punctînd fiecare argumentare cu gesturi mărunte și repezi. C. PETRESCU, R. DR. 337.
       • figurat Pe dușumele, mucurile aruncate la întîmplare punctau pauzele inspirației lui ziaristice. REBREANU, R. I 243.

2. (Sport) A însemna: punctele fiecărei partide sau etape cîștigate.

3. figurat (Rar) A pătrunde, a străpungtz, întotdeauna numele Mărășeștiului mi-a punctat inima și m-a făcut să gindesc cu teroare la piciorul tatei rămas pe această cîmpie. SAHIA, N. 15.

4. (Învechit) A îndrepta o armă spre o țintă anumită; a ținti. (Atestat în forma punta) Se duse Piccolomini să vadă cetatea și apoi punzară tunurile spre dînsa. BĂLCESCU, O. II 113.

5. A asambla provizoriu două piese, care urmează să fie sudate, prin cîteva puncte de sudură executate de-a lungul liniei de sudură.

– Variantă: (învechit) puntá verb

I.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

punctând

Participiu

punctat

Infinitiv scurt

puncta

Imfinitiv lung

punctând



dex-app