Conjugare a pufăi

Conjugarea verbului a pufăi: eu pufăi, tu pufăi, el ea pufăie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a pufăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a pufăi”!

Verbul a pufăi conjugat la prezent

eu pufăi
tu pufăi
el ea pufăie
noi pufăim
voi pufăiți
ei ele pufăiți

Verbul a pufăi conjugat la viitor

eu voi pufăi
tu vei pufăi
el ea va pufăi
noi vom pufăi
voi veți pufăi
ei ele vor pufăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a pufăi conjugare la condițional prezent

eu aș pufăi
tu ai pufăi
el ea ar pufăi
noi am pufăi
voi ați pufăi
ei ele ar pufăi

Verbul a pufăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi pufăit
tu ai fi pufăit
el ea ar fi pufăit
noi am fi pufăit
voi ați fi pufăit
ei ele ar fi pufăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a pufăi la conjunctiv prezent

eu să fiu pufăi
tu să fii pufăi
el ea să fie pufăie
noi să fim pufăim
voi să fiți pufăiți
ei ele să fie pufăie

Conjug a pufăi la imperfect

eu pufăiam
tu pufăiai
el ea pufăia
noi pufăiam
voi pufăiați
ei ele pufăiau

A pufăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu pufăisem
tu pufăiseși
el ea pufăise
noi pufăiserăm
voi pufăiserăți
ei ele pufăiseră

Verbul a pufăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi pufăit
tu să fi pufăit
el ea să fi pufăit
noi să fi pufăit
voi să fi pufăit
ei ele să fi pufăit

Conjugare a pufăi la perfectul simplu

eu pufăii
tu pufăiși
el ea pufăi
noi pufăirăm
voi pufăirăți
ei ele pufăiră

Conjugarea verbului a pufăi la perfectul compus

eu am pufăit
tu ai pufăit
el ea a pufăit
noi am pufăit
voi ați pufăit
ei ele ar pufăit

Conjugă a pufăi la viitor anterior

eu voi fi pufăit
tu vei fi pufăit
el ea va fi pufăit
noi vom fi pufăit
voi veți fi pufăit
ei ele vor fi pufăit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a pufăi

PUFĂÍ, púfăi, verb IV. intranzitiv

1. A respira greu, a sufla cu zgomot pe nări. Domnul Mihalache pufăie pe nas. PAS, Z. I 154. Caii... ronțăiau cîte-o buruiană și pufăiau cu nările în frunzele uscate de pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 55.
• tranzitiv Pufăi printre mustăți un oftat stîngaci și ridicul. DELAVRANCEA, S. 147.
♦ figurat (Despre locomotive) A evacua aburul cu zgomot. Locomotiva trecu pe lîngă ei, pufăind. MIHALE, O. 296. Trenuri trec în șiruri lungi pe malurile apei, cu locomotivele pufăind și cu sute de capete omenești ivite la ferestre. BOGZA, C. O. 250.

2. A fuma aspirînd și dînd afară fumul cu un zgomot înfundat; a picii. Scoate o țigară din buzunarul flanelei, o aprinde și pufăie. STANCU, despre 313. Grav, cu mustățile rase, în fața unui maldăr de gazete străine mai cît cearșaful, pufăia dintr-o havană. VLAHUȚĂ, O. A. 261
• tranzitiv Omul bărbos pufăie tutun. STANCU, despre 521.
♦ (Despre lulea) A scoate fum. S-a umplut de fum casa. Două lulele pufăie. STANCU, despre 103.

– Variante: bufăí (POPA, vezi 214), pufuí, puhuí (DELAVRANCEA, S. 96) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

pufăind

Participiu

pufăit

Infinitiv scurt

pufăi

Imfinitiv lung

pufăind