CONSULTĂ DEX |
Verbul a psalmodia conjugat la prezent
Verbul a psalmodia conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a psalmodia conjugare la condițional prezent
Verbul a psalmodia conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a psalmodia la conjunctiv prezent
Conjug a psalmodia la imperfect
A psalmodia conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a psalmodia conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a psalmodia la perfectul simplu
Conjugarea verbului a psalmodia la perfectul compus
Conjugă a psalmodia la viitor anterior
|
Definiție din
PSALMODIÁ, psalmodiez, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv A cînta sau a recita în biserică rugăciuni, psalmi și alte cîntări religioase. Purtînd pe cap turbanul Țesut din verde ibrișim, Psalmodiază Alcoranul (= Coranul). MACEDONSKI, O. I 55. ♦ figurat A cînta, a citi sau a recita ceva monoton, fără nuanțe expresive. Am auzit un biet rapsod psalmodiind cîntecul bătrînesc al lui Toma Alimoș, acompaniat monoton și trist dintr-o cobză. IBRĂILEANU, S. 15. În poezie s-a început a se rupe cu învechitele tradițiuni ale poeziei intime și personale, ale acelei poezii de dor și de jale, în care psalmodiau necurmat și pe aceeași coardă dureri reale sau imaginare. MACEDONSKI, O. IV 8. – Pronunțat: -di-a. |