Conjugare a prubului

Conjugarea verbului a prubului: eu prubuluiesc, tu prubuluiești, el ea prubuluiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a prubului”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a prubului”!

Verbul a prubului conjugat la prezent

eu prubuluiesc
tu prubuluiești
el ea prubuluiește
noi prubuluim
voi prubuluiți
ei ele prubuluiți

Verbul a prubului conjugat la viitor

eu voi prubului
tu vei prubului
el ea va prubului
noi vom prubului
voi veți prubului
ei ele vor prubului

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a prubului conjugare la condițional prezent

eu aș prubului
tu ai prubului
el ea ar prubului
noi am prubului
voi ați prubului
ei ele ar prubului

Verbul a prubului conjugare la condițional perfect

eu aș fi prubuluit
tu ai fi prubuluit
el ea ar fi prubuluit
noi am fi prubuluit
voi ați fi prubuluit
ei ele ar fi prubuluit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a prubului la conjunctiv prezent

eu să fiu prubuluiesc
tu să fii prubuluiești
el ea să fie prubuluiască
noi să fim prubuluim
voi să fiți prubuluiți
ei ele să fie prubuluiască

Conjug a prubului la imperfect

eu prubuluiam
tu prubuluiai
el ea prubuluia
noi prubuluiam
voi prubuluiați
ei ele prubuluiau

A prubului conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu prubuluisem
tu prubuluiseși
el ea prubuluise
noi prubuluiserăm
voi prubuluiserăți
ei ele prubuluiseră

Verbul a prubului conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi prubuluit
tu să fi prubuluit
el ea să fi prubuluit
noi să fi prubuluit
voi să fi prubuluit
ei ele să fi prubuluit

Conjugare a prubului la perfectul simplu

eu prubuluii
tu prubuluiși
el ea prubului
noi prubuluirăm
voi prubuluirăți
ei ele prubuluiră

Conjugarea verbului a prubului la perfectul compus

eu am prubuluit
tu ai prubuluit
el ea a prubuluit
noi am prubuluit
voi ați prubuluit
ei ele ar prubuluit

Conjugă a prubului la viitor anterior

eu voi fi prubuluit
tu vei fi prubuluit
el ea va fi prubuluit
noi vom fi prubuluit
voi veți fi prubuluit
ei ele vor fi prubuluit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a prubului

PRUBULUÍ, prubuluiesc, verb IV. tranzitiv (Regional)

1. A supune la o probă, a proba, a încerca. Trompeții se urcară pe parapetul cupolei, prubuluindu-și încet trompele. SANDU-ALDEA, U. P. 134.

2. A cîntări posibilitățile de reușită, a chibzui, a-și face socoteala că... Iată-l înșfăcat de căpriorii podului, zvîrlindu-se din căprior în căprior, pînă ce prubului că se află deasupra carului cu muierea. CAMILAR, N. II 34. Măsură din ochi înălțimea pînă sus și prubului cum s-ar putea cățăra la drum. SADOVEANU, B. 229. N-avem verb reflexiv:eme de pierdut; trebuie să prubuluim cum ne-am întîlni cît mai curînd. CONTEMPORANUL, VIII 203.

3. A socoti, a gîndi, a presupune. Văzînd că nu-mi mai scrii, am prubuluit că trebuie să fii dus hăt tocmai în America. PĂUN-PINCIO, P. 138.

– Variantă: probuluí (GOLESCU, Î. 172) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

prubuluind

Participiu

prubuluit

Infinitiv scurt

prubului

Imfinitiv lung

prubuluind