CONSULTĂ DEX |
Verbul a proscrie conjugat la prezent
Verbul a proscrie conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a proscrie conjugare la condițional prezent
Verbul a proscrie conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a proscrie la conjunctiv prezent
Conjug a proscrie la imperfect
A proscrie conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a proscrie conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a proscrie la perfectul simplu
Conjugarea verbului a proscrie la perfectul compus
Conjugă a proscrie la viitor anterior
|
Definiție din
PROSCRÍE, proscríu, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane III. tranzitiv (învechit) 1. A scoate pe cineva de sub scutul legilor, a izgoni din propria lui țară drept pedeapsă pentru o vină politică. exila. Și-i trimisesem listă chiar de persoanele ce erau să fie proscrise. GHICA, A. 191. • (Glumeț) Lupii în toate staturile Europei erau proscriși, numai în Moldavia... viețuiau ca în sînul unei republice. NEGRUZZI Ș.I 279. ♦ A interzice, a opri, a nu îngădui. vezi aboli. Uitarăți că proscrise sînt orișice dueluri? MACEDONSKI, O. II 140. 2. (În antichitatea romană) A osîndi la moarte fără forme de judecată, înscriind numai pe un afiș numele celui condamnat (osînda putînd fi executată de oricine îl întîlnea pe condamnat). |