 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a pretinde conjugat la prezent
Verbul a pretinde conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a pretinde conjugare la condițional prezent
Verbul a pretinde conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a pretinde la conjunctiv prezent
Conjug a pretinde la imperfect
A pretinde conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a pretinde conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a pretinde la perfectul simplu
Conjugarea verbului a pretinde la perfectul compus
Conjugă a pretinde la viitor anterior
|
|
Definiție din
PRETÍNDE, pretínd, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane III. tranzitiv 1. A cere, a reclama (cu tărie) un lucru considerat ca fiind un drept cuvenit, a ridica pretenții, a revendica. Pretinde un teren în afară de raza noastră de acțiune. C. PETRESCU, R. DR. Nu anticipez cu nimic și nu pretind nimic. CĂLINESCU, E. O. II 145. Teofil n-ar fi pretins bard gheață. REBREANU, R. 50. • (Urmat de o completivă dreaptă introdusă prin «că» sau «să») A pretins de la direcție să-i dea ei... un rol. CARAGIALE, O. III 9. Cucoana d-sale pretinde să-i fac eu vizită mai întîi, în contra tuturor regulelor etichetei. ALECSANDRI, T. I 275. Îmi pare deșanțat că dumneata ai luat un capriț drept amor, și încă pretinzi să te iau de soție! NEGRUZZI, S. I 25. ♦ A insista, a stărui ca ceva să se înfăptuiască. Prin urmare dumneata pretinzi s-o legăm pe femeia asta și s-o ducem la botniță, căci e nebună? SADOVEANU, B. 191. Pretinde ca guvernul să fie energic, să știe ce verb reflexiv:ea și să păstreze ordinea și disciplina. REBREANU, R. I 222. • (Urmat de o determinare în dativ, indicînd persoana de la care se cere) Neștiutorilor de carte nu li se putea pretinde să aibă cunoștință de opera scriitorului. SADOVEANU, E. 96. Nimeni nu-i poate pretinde să se înmormînteze de vie. REBREANU, R. I 48. 2. A susține, a afirma (cu tărie). Toți cei care nu vor să înțeleagă prezentul, sau care i se opun, pretind că nu se pricep la politică. DEMETRIUS, C. 8. A! tu pretinzi in față-mi că a cînta nu pot? ALECSANDRI, T. II 289. • intranzitiv Niște friguri trecătoare... cel puțin astfel pretinde medicul. BOLINTINEANU, O. 455. • reflexiv A-și atribui o calitate, cerînd sâ-i fie recunoscută. Nu e vorba că te pretinzi, dar ești; ești un om... mai instruit. CARAGIALE, O. II 137. 3. (Despre acțiuni, realizări, creații) A avea nevoie de..., a cere (imperios); a necesita. Problema e grea și pretinde o examinare riguroasă. – prezent industrie și: pretínz (CARAGIALE, O. II 137). – Variantă: (învechit) pretendá, pretendez (KOGĂLNICEANU, S. 193), verb I |
