Conjugare a prepune

Conjugarea verbului a prepune: eu prepun, tu prepui, el ea prepune la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a prepune”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a prepune”!

Verbul a prepune conjugat la prezent

eu prepun
tu prepui
el ea prepune
noi prepunem
voi prepuneți
ei ele prepuneți

Verbul a prepune conjugat la viitor

eu voi prepune
tu vei prepune
el ea va prepune
noi vom prepune
voi veți prepune
ei ele vor prepune

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a prepune conjugare la condițional prezent

eu aș prepune
tu ai prepune
el ea ar prepune
noi am prepune
voi ați prepune
ei ele ar prepune

Verbul a prepune conjugare la condițional perfect

eu aș fi prepus
tu ai fi prepus
el ea ar fi prepus
noi am fi prepus
voi ați fi prepus
ei ele ar fi prepus

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a prepune la conjunctiv prezent

eu să fiu prepun
tu să fii prepui
el ea să fie prepună
noi să fim prepunem
voi să fiți prepuneți
ei ele să fie prepună

Conjug a prepune la imperfect

eu prepuneam
tu prepuneai
el ea prepunea
noi prepuneam
voi prepuneați
ei ele prepuneau

A prepune conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu prepusesem
tu prepuseseși
el ea prepusese
noi prepuseserăm
voi prepuseserăți
ei ele prepuseseră

Verbul a prepune conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi prepus
tu să fi prepus
el ea să fi prepus
noi să fi prepus
voi să fi prepus
ei ele să fi prepus

Conjugare a prepune la perfectul simplu

eu prepusei
tu prepuseși
el ea prepuse
noi prepuserăm
voi prepuserăți
ei ele prepuseră

Conjugarea verbului a prepune la perfectul compus

eu am prepus
tu ai prepus
el ea a prepus
noi am prepus
voi ați prepus
ei ele ar prepus

Conjugă a prepune la viitor anterior

eu voi fi prepus
tu vei fi prepus
el ea va fi prepus
noi vom fi prepus
voi veți fi prepus
ei ele vor fi prepus

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a prepune

PREPÚNE1, prepún, verb

III. tranzitiv (Azi popular, mai ales în Moldova) A-și închipui pe cineva ca autor al unei fapte, a presupune (că este cineva sau ceva), a avea o bănuială, a bănui. Panaite Cîmpanu, advocatul, e cel roșcovan, pe care îl prepun eu că are să puște dropia. SADOVEANU, O. L. 68. Iată-mă-s... într-o casă necunoscută și lîngă o persoană pe care nici măcar nu o prepun. ALECSANDRI, T. 314.
♦ A prevesti. Și-a amintit de zvonurile suratelor, care prepuneau acelui fecioraș noroace de dragoste. SADOVEANU, M. C. 33. Din împăcarea aceasta nu aștepta verb reflexiv:eun bine, nici prepunea verb reflexiv:eun rău. NEGRUZZI, S. I 150.

– Formă gramaticală: participiu prepus.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

prepunând

Participiu

prepus

Infinitiv scurt

prepune

Imfinitiv lung

prepunând