CONSULTĂ DEX |
Verbul a preluda conjugat la prezent
Verbul a preluda conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a preluda conjugare la condițional prezent
Verbul a preluda conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a preluda la conjunctiv prezent
Conjug a preluda la imperfect
A preluda conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a preluda conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a preluda la perfectul simplu
Conjugarea verbului a preluda la perfectul compus
Conjugă a preluda la viitor anterior
|
Definiție din
PRELUDÁ, preludez, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. intranzitiv (Și în forma prelude, mai ales la persoană 3, azi rar) 1. (Despre cîntăreți sau instrumentiști) A-și încerca vocea sau instrumentul, înainte de a cînta sau de a executa o bucată muzicală. Tonin acordă mandolina Și, inspirat de vechiul Palestrina, Prelude-ncet, apoi cu glas sonor, Prin vers duios el spune al său dor. ALECSANDRI, P. III 265. ♦ (Despre cîntăreți, orchestre; figurat despre păsări) A începe să cînte, să schițeze o melodie. Cîntăreața-ncet prelude. Vîntul tace, frunzadeasă stă în aer neclintită... E privighetoarea dulce. ALECSANDRI, P. III 56. Stibt degetele tale, în sunete-argintoase Clavirul cînd răsună, cînd dulce preludezi, Deștepți în al meu suflet acorduri fioroase. ALEXANDRESCU, M. 127. 2. figurat (Rar) A face o acțiune introductivă, premergătoare. Camerile constituante preludează la rezolvarea unei cestiuni. ODOBESCU, S. III 471. – Variantă: prelúde, prelud, verb III. |