CONSULTĂ DEX |
Verbul a precipita conjugat la prezent
Verbul a precipita conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a precipita conjugare la condițional prezent
Verbul a precipita conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a precipita la conjunctiv prezent
Conjug a precipita la imperfect
A precipita conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a precipita conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a precipita la perfectul simplu
Conjugarea verbului a precipita la perfectul compus
Conjugă a precipita la viitor anterior
|
Definiție din
PRECIPITÁ, precípit, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv 1. A face ca o activitate, o acțiune să se desfășoare într-un timp mai sdurt decît cel obișnuit sau așteptat; a grăbi, a zori. Aducea guano pentru îngrășarea pămîntului, mașini electrice pentru a precipita fecundarea semințelor. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. ♦ reflexiv (Despre acțiuni, evenimente) A se succeda în chip rapid (îndreptîndu-se spre un punct culminant). Nu simți cum se precipită lucrurile, cum pîrîie ceva? REBREANU, R. I 256. 2. A provoca depunerea sub formă de pulbere, de cristale a unei substanțe dizolvate într-un lichid sau a unei substanțe produse în urma adăugării unui reactiv în acel lichid. ♦ figurat (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de fulgi, pulbere sau cristale. |