Conjugare a practica

Conjugarea verbului a practica: eu practic, tu practici, el ea practică la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a practica”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a practica”!

Verbul a practica conjugat la prezent

eu practic
tu practici
el ea practică
noi practicăm
voi practicați
ei ele practicați

Verbul a practica conjugat la viitor

eu voi practica
tu vei practica
el ea va practica
noi vom practica
voi veți practica
ei ele vor practica

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a practica conjugare la condițional prezent

eu aș practica
tu ai practica
el ea ar practica
noi am practica
voi ați practica
ei ele ar practica

Verbul a practica conjugare la condițional perfect

eu aș fi practicat
tu ai fi practicat
el ea ar fi practicat
noi am fi practicat
voi ați fi practicat
ei ele ar fi practicat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a practica la conjunctiv prezent

eu să fiu practic
tu să fii practici
el ea să fie practice
noi să fim practicăm
voi să fiți practicați
ei ele să fie practice

Conjug a practica la imperfect

eu practicam
tu practicai
el ea practica
noi practicam
voi practicați
ei ele practicau

A practica conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu practicasem
tu practicaseși
el ea practicase
noi practicaserăm
voi practicaserăți
ei ele practicaseră

Verbul a practica conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi practicat
tu să fi practicat
el ea să fi practicat
noi să fi practicat
voi să fi practicat
ei ele să fi practicat

Conjugare a practica la perfectul simplu

eu practicai
tu practicași
el ea practică
noi practicarăm
voi practicarăți
ei ele practicară

Conjugarea verbului a practica la perfectul compus

eu am practicat
tu ai practicat
el ea a practicat
noi am practicat
voi ați practicat
ei ele ar practicat

Conjugă a practica la viitor anterior

eu voi fi practicat
tu vei fi practicat
el ea va fi practicat
noi vom fi practicat
voi veți fi practicat
ei ele vor fi practicat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a practica

PRÁCTICĂ, practici, substantiv feminin

1. Acțiunea de a practica; practicare; prin extensie deprindere, obicei. Se tînguie că s-a realizat prea puțin... că, de pildă, nu s-au schimbat practicile speculei, șperțului. SADOVEANU, E. 20.
• Expresia: A pune în practică = a aplica. Se plîng unii că regimul constituțional este cauza că nu merg lucrurile; dar principiile constituționale s-au pus oare în practică? BOLINTINEANU, O. 440.

2. Activitate generală a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. Sindicatele sînt, pentru masele largi muncitorești, școala elementară a. practicii de organizare și educare politică. SCÎNTEIA, 1949, nr. 1320. vezi

I. Lenin ne învață că practica este criteriul care stabilește adevărul și determină legătura cu obiectul de care omul are nevoie. vezi limba română mai 1953, 199.

3. Exercitare a unei profesiuni, profesare a unei științe, a unei arte etc. Axintie avea practica scrisului, compunerii, căci diacul era chemat adeseori să alcătuiască docunente cu o formă literară împodobită și aleasă. IORGA, L. I 132. (Drept de) liberă practică = drept acordat de minister unui doctor în medicină (pe baza diplomei și, în unele cazuri, a unui examen) de a practica în mod legal medicina.

4. Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobîndite într-un domeniu oarecare; stagiul pe care-1 face un student sau un elev al unei școli tehnice într-o fabrică, într-o mină, într-o întreprindere, într-un spital etc. Are ocazie să facă și puțină practică, ajutînd inginerului la măsurătoarea de a doua zi. BUJOR, S. 117.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

practicând

Participiu

practicat

Infinitiv scurt

practica

Imfinitiv lung

practicând