 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a prăbuși conjugat la prezent
Verbul a prăbuși conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a prăbuși conjugare la condițional prezent
Verbul a prăbuși conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a prăbuși la conjunctiv prezent
Conjug a prăbuși la imperfect
A prăbuși conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a prăbuși conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a prăbuși la perfectul simplu
Conjugarea verbului a prăbuși la perfectul compus
Conjugă a prăbuși la viitor anterior
|
|
Definiție din
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, verb IV. reflexiv A cădea brusc (și cu zgomot) de la o înălțime (relativ) mare (de obicei sfârîmîndu-se, distrugîndu-se); a se nărui, a se surpa. Mama devine palidă, gata să se prăbușească. SAHIA, N. 53. Și ei se luptă-n flăcări, s-azvîrl, se-neacă-n fum, Iar brazii cad pe dînșii aprinși, se prăbușește în capul lor tot codrul, dar nimeni nu gîndește La fugă. COȘBUC, P. I 158. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • figurat Ceva se prăbuși, parcă, în inima mea și, in o clipă, mi se păru că am trăit o viață întreagă. HOGAȘ, M. N. 25. Cînd răsufla, aerul i se prăbușea în plămîni ca ceva tare și rece... ș-atunci îl apuca o tuse seacă, ce-i sfărîma pieptul. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. ♦ tranzitiv A face să cadă, a doborî. Străbat singur pădurea. O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. BENIUC, vezi 20. ♦ (Despre ape) A se prăvăli de la înălțime, a curge pe un loc abrupt. înăuntrul unor prăpăstii adinei., într-o lume masivă și grea de piatră, o șuviță de apă se prăbușește de pe stînci. BOGZA, C. O. 95. [Rinul] din nălțime în fund se prăbușește C-un muget lung, sălbatic, grozav, răsunător. ALECSANDRI, O. 204. |
