CONSULTĂ DEX |
Verbul a popri conjugat la prezent
Verbul a popri conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a popri conjugare la condițional prezent
Verbul a popri conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a popri la conjunctiv prezent
Conjug a popri la imperfect
A popri conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a popri conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a popri la perfectul simplu
Conjugarea verbului a popri la perfectul compus
Conjugă a popri la viitor anterior
|
Definiție din
POPRÍ, popresc, verb IV. tranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. A opri, a reține, a împiedica, a interzice. Întăi am venit ca să tăiem și să poprim lăptocul morii tale. SADOVEANU, N. P. 109. Eu zbor în stînga și-n dreapta, ca voioasa ciocîrlie Pe care n-o mai poprește ferecata colivie. HASDEU, R. vezi 14. Intrarea în lagăr a oamenilor particulari nu era poprită nici ziua, nici noaptea, dacă ei cunoșteau cuvîntul de ordin. FILIMON, C. 271. • reflexiv pasiv Vitele vor fi slobode pînă la 1 martie 1867, cînd se popresc țarinele. I. IONESCU, M. 291. 2. A face poprire (2); a sechestra. (reflexiv pasiv) Dacă intră pe proprietatea cuiva și strică, fie ce-o fi: vită, tractor, gîscă, se poprește! GALAN, B. I 128. 3. A aresta. Nu se poate înfățișa cu ușurință în vederea lumii, ca să nu-l poprească străjile. SADOVEANU, N. P. 181. 4. (Moldova, Bucovina) A propti, a sprijini, a rezema. Cuțui i se puse în față, poprindu-l cu brațele încordate, ca pe un mal. SADOVEANU, B. 284. |