Conjugare a pocăi

Conjugarea verbului a pocăi: eu pocăiesc, tu pocăiești, el ea pocăiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a pocăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a pocăi”!

Verbul a pocăi conjugat la prezent

eu pocăiesc
tu pocăiești
el ea pocăiește
noi pocăim
voi pocăiți
ei ele pocăiți

Verbul a pocăi conjugat la viitor

eu voi pocăi
tu vei pocăi
el ea va pocăi
noi vom pocăi
voi veți pocăi
ei ele vor pocăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a pocăi conjugare la condițional prezent

eu aș pocăi
tu ai pocăi
el ea ar pocăi
noi am pocăi
voi ați pocăi
ei ele ar pocăi

Verbul a pocăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi pocăit
tu ai fi pocăit
el ea ar fi pocăit
noi am fi pocăit
voi ați fi pocăit
ei ele ar fi pocăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a pocăi la conjunctiv prezent

eu să fiu pocăiesc
tu să fii pocăiești
el ea să fie pocăiască
noi să fim pocăim
voi să fiți pocăiți
ei ele să fie pocăiască

Conjug a pocăi la imperfect

eu pocăiam
tu pocăiai
el ea pocăia
noi pocăiam
voi pocăiați
ei ele pocăiau

A pocăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu pocăisem
tu pocăiseși
el ea pocăise
noi pocăiserăm
voi pocăiserăți
ei ele pocăiseră

Verbul a pocăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi pocăit
tu să fi pocăit
el ea să fi pocăit
noi să fi pocăit
voi să fi pocăit
ei ele să fi pocăit

Conjugare a pocăi la perfectul simplu

eu pocăii
tu pocăiși
el ea pocăi
noi pocăirăm
voi pocăirăți
ei ele pocăiră

Conjugarea verbului a pocăi la perfectul compus

eu am pocăit
tu ai pocăit
el ea a pocăit
noi am pocăit
voi ați pocăit
ei ele ar pocăit

Conjugă a pocăi la viitor anterior

eu voi fi pocăit
tu vei fi pocăit
el ea va fi pocăit
noi vom fi pocăit
voi veți fi pocăit
ei ele vor fi pocăit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a pocăi

POCĂÍ, pocăiesc, verb IV. reflexiv

1. (În practicile creștine) A-și recunoaște greșelile comise și a căuta prin post și rugăciuni să obțină iertarea păcatelor; a se căi. verb reflexiv:eau să mă pocăiesc și să mă fac călugăr. GALACTION, O. I 251. Pepelea zice: domnule părinte!... tare aș voi să mă pocăiesc și eu. SBIERA, P. 8.

2. (Sens curent) A-i părea rău, a avea remușcări, a regreta ceva. Lui, ca bărbat, la ce-i folosește frumusețea? La nimic! Și iaca: el îi frumos, iar dînsa Luîndu-și însă seama îndată, își făcea cruce și se pocăia. GALAN, Z. R. 178. Frumoasă nuntă-și făcea Și numai atunci mai bea, Apoi mi se pocăia, Băutură nu mai bea. TEODORESCU, P. P. 667.
♦ tranzitiv factitiv (Rar) A face pe cineva să se căiască de o greșeală sau de un păcat, a aduce pe cineva pe calea cea bună. Arză-te focul urît, Pe toate le-ai norocit, Pe mine m-ai pocăit; La toate le-ai dat noroc Pe mine m-ai ars în foc. BIBICESCU, P. P. 202. Aici șăde sf. Vinete, cumătre; așteapt-o că vine... ori vîrî-te să te pocăiască. ȘEZ. II 188.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

pocăind

Participiu

pocăit

Infinitiv scurt

pocăi

Imfinitiv lung

pocăind