 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a ploua conjugat la prezent
Verbul a ploua conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a ploua conjugare la condițional prezent
Verbul a ploua conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a ploua la conjunctiv prezent
Conjug a ploua la imperfect
A ploua conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a ploua conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a ploua la perfectul simplu
Conjugarea verbului a ploua la perfectul compus
Conjugă a ploua la viitor anterior
|
|
Definiție din
plouá (-uă, plouát), verb impersonal –Dicționarul etimologic român 1. A cădea ploaie. – 2. A cădea ceva din abundență. – 3. A plictisi, a supăra. – Variante ortogr. ploa. Mr. ploae, istr. plou. latina plovĕre, forma populară a lui pluĕre (Pușcariu 1342; Candrea-Dens., 1413; Densusianu, Hlr., 78; REW 6610), cu schimb de conjug., conform italiana piovere (senes. piovare, conform Max Steffens, Die Ausdrücke für Regen, Zürich 1935, 5), prov., cat. ploure, limba franceza pleuvoir, spaniolă llover, portugheză chover. Mai există urme de conjug. în -ere: să plouă, în Transilvania, să ploaie; plouă, în Olt., ploaie. Variante ploa, este învechit și incorectă. derivat ploaie, substantiv feminin (precipitație atmosferică; abundență, încărcătură de alice), mr. ploae, megl. ploaiă, istr. ploie, din latina *plovia < pluvia (Diez, I, 322; Diez, Gramm., I, 155; Densusianu, Filologie, 448; Tiktin; REW 6620), conform italiana pioggia, prov. ploja, limba franceza pluie, spaniolă lluvia, portugheză chuva (reducerea ploja în latina, propusă de Pușcariu 1340; Candrea-Dens., 1415, nu putea conduce la rezultatul limba română, conform Pascu, Beiträge, 19); ploicică (variantă ploiță), substantiv feminin (răpăială); ploier, substantiv masculin (pasăre, Squatarola squatarola); plointe, adjectiv (Olt., timp ploios), pe care Candrea îl leagă de latina pluentem, nu pare o ipoteză necesară; ploios, adjectiv (cu ploaie); plouat, adjectiv (ud; obosit, fără chef). |
