 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a plimba conjugat la prezent
Verbul a plimba conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a plimba conjugare la condițional prezent
Verbul a plimba conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a plimba la conjunctiv prezent
Conjug a plimba la imperfect
A plimba conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a plimba conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a plimba la perfectul simplu
Conjugarea verbului a plimba la perfectul compus
Conjugă a plimba la viitor anterior
|
|
Definiție din
PLIMBÁ, plimb, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. reflexiv A umbla fără grabă, dintr-un loc într-altul sau de colo pînă colo (pe jos sau cu un vehicul), pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer. Neliniștit, se plimba într-una prin odaia lui de lucru. SADOVEANU, E. 146. Se plimba după-amiaza, însoțită de copii, pe plajă sau în lungul digului spre far. BART, E. 315. În faptul dimineții, prin parc, îngîndurată Se plimbă visătoare Fatma. COȘBUC, P. I 52. • Expresia: A se plimba ea vodă prin lobodă = a umbla de colo pînă colo, fără nici un rost. ♦ tranzitiv A scoate la plimbare, a însoți la plimbare; a purta de colo pînă colo. Plimbă copilul. ▭ O dată, de două ori, de trei ori a plimbat Gheorghe Dima calul de la un cap la celălalt al punții. GALAN, Z. R. 59. 2. tranzitiv (Cu privire la obiecte) A mișca, a purta încoace și încolo, a muta, a trece dintr-o parte în alta. Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos, din dreapta și stîngă, își examină ceafa și cutele rochiei în spate. PETRESCU, C. vezi 167. Din cînd în cînd, Elisabeta Gălăciuc, soția lui, îi plimbă pe față o frunză de lipan. SAHIA, N. 41. • reflexiv pasiv Din mînă-n mînă, sceptrul se plimbă. ALEXANDRESCU, M. 347. • figurat (Cu complementul «ochii», «privirile») Subprefectul își plimbă ochii roată, obosit. VORNIC, P. 220. S-a sprijinit cu un deget în butonul soneriei și a rămas așa, plimbîndu-și privirile prin curtea pustie. GALAN, B. I 52. – Variante: preumblá, preumblu (DAVIDOGLU, M. 54, CAMILAR, N. I 200), primblá, primblu (GHEREA, ST. Hristos I 170, ALECSANDRI, T. 65, RUSSO, O. 46), împlimbá (ȘEZ. VI 107) verb I. |
