Conjugare a pleoști

Conjugarea verbului a pleoști: eu pleoștesc, tu pleoștești, el ea pleoștește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a pleoști”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a pleoști”!

Verbul a pleoști conjugat la prezent

eu pleoștesc
tu pleoștești
el ea pleoștește
noi pleoștim
voi pleoștiți
ei ele pleoștiți

Verbul a pleoști conjugat la viitor

eu voi pleoști
tu vei pleoști
el ea va pleoști
noi vom pleoști
voi veți pleoști
ei ele vor pleoști

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a pleoști conjugare la condițional prezent

eu aș pleoști
tu ai pleoști
el ea ar pleoști
noi am pleoști
voi ați pleoști
ei ele ar pleoști

Verbul a pleoști conjugare la condițional perfect

eu aș fi pleoștit
tu ai fi pleoștit
el ea ar fi pleoștit
noi am fi pleoștit
voi ați fi pleoștit
ei ele ar fi pleoștit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a pleoști la conjunctiv prezent

eu să fiu pleoștesc
tu să fii pleoștești
el ea să fie pleoștească
noi să fim pleoștim
voi să fiți pleoștiți
ei ele să fie pleoștească

Conjug a pleoști la imperfect

eu pleoșteam
tu pleoșteai
el ea pleoștea
noi pleoșteam
voi pleoșteați
ei ele pleoșteau

A pleoști conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu pleoștisem
tu pleoștiseși
el ea pleoștise
noi pleoștiserăm
voi pleoștiserăți
ei ele pleoștiseră

Verbul a pleoști conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi pleoștit
tu să fi pleoștit
el ea să fi pleoștit
noi să fi pleoștit
voi să fi pleoștit
ei ele să fi pleoștit

Conjugare a pleoști la perfectul simplu

eu pleoștii
tu pleoștiși
el ea pleoști
noi pleoștirăm
voi pleoștirăți
ei ele pleoștiră

Conjugarea verbului a pleoști la perfectul compus

eu am pleoștit
tu ai pleoștit
el ea a pleoștit
noi am pleoștit
voi ați pleoștit
ei ele ar pleoștit

Conjugă a pleoști la viitor anterior

eu voi fi pleoștit
tu vei fi pleoștit
el ea va fi pleoștit
noi vom fi pleoștit
voi veți fi pleoștit
ei ele vor fi pleoștit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a pleoști

PLEOȘTÍ, pleoștesc, verb IV. (Și în forma ploști)

1. tranzitiv A turti, a lăți, a deforma (sub o greutate). A prins a-și scărpina ceafa... tot pleoștindu-și streașină căciulii către vîrful nasului. GALAN, Z. R. 226.
• figurat (Familiar) Și-i mai dete una-n cap, Și mi-l ploști. PĂSCULESCU, L. P. 258.
• reflexiv Noroiul... se ploștea în stropi galbeni pe pantalonii trecătorilor. MACEDONSKI, O. III 81.

2. tranzitiv (Cu complementul «cap» sau «ureche») A lăsa în jos, aapleca. Un măgar mare... o ascultase, Și ca un aspru judecător Capul pleoștise sau rădicase Cîte-o ureche-n semn de favor. ALEXANDRESCU, M. 318.

3. reflexiv figurat (Despre persoane) A-și pierde elanul, buna dispoziție; a rămîne abătut, deprimat. Nadina îi zise cu indiferențăïa seama că pornești pe urmele căpitanului! Tînărul se pleoști parcă ar fi primit un duș rece. REBREANU, R. I 221.

– Pronunțat: pleoș-.

– Variantă: ploștí verbIV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

pleoștind

Participiu

pleoștit

Infinitiv scurt

pleoști

Imfinitiv lung

pleoștind