eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a pleca

Conjugarea verbului a pleca: eu plec, tu pleci, el ea pleacă la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a pleca”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a pleca”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a pleca conjugat la prezent
  • eu plec
  • tu pleci
  • el ea pleacă
  • noi plecăm
  • voi plecați
  • ei ele plecați
Verbul a pleca conjugat la viitor
  • eu voi pleca
  • tu vei pleca
  • el ea va pleca
  • noi vom pleca
  • voi veți pleca
  • ei ele vor pleca
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a pleca conjugare la condițional prezent
  • eu aș pleca
  • tu ai pleca
  • el ea ar pleca
  • noi am pleca
  • voi ați pleca
  • ei ele ar pleca
Verbul a pleca conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi plecat
  • tu ai fi plecat
  • el ea ar fi plecat
  • noi am fi plecat
  • voi ați fi plecat
  • ei ele ar fi plecat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a pleca la conjunctiv prezent
  • eu să fiu plec
  • tu să fii pleci
  • el ea să fie plece
  • noi să fim plecăm
  • voi să fiți plecați
  • ei ele să fie plece
Conjug a pleca la imperfect
  • eu plecam
  • tu plecai
  • el ea pleca
  • noi plecam
  • voi plecați
  • ei ele plecau
A pleca conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu plecasem
  • tu plecaseși
  • el ea plecase
  • noi plecaserăm
  • voi plecaserăți
  • ei ele plecaseră
Verbul a pleca conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi plecat
  • tu să fi plecat
  • el ea să fi plecat
  • noi să fi plecat
  • voi să fi plecat
  • ei ele să fi plecat
Conjugare a pleca la perfectul simplu
  • eu plecai
  • tu plecași
  • el ea plecă
  • noi plecarăm
  • voi plecarăți
  • ei ele plecară
Conjugarea verbului a pleca la perfectul compus
  • eu am plecat
  • tu ai plecat
  • el ea a plecat
  • noi am plecat
  • voi ați plecat
  • ei ele ar plecat
Conjugă a pleca la viitor anterior
  • eu voi fi plecat
  • tu vei fi plecat
  • el ea va fi plecat
  • noi vom fi plecat
  • voi veți fi plecat
  • ei ele vor fi plecat
Definiție din
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a
PLECÁ, plec, verb

I. I.

1. reflexiv și tranzitiv A (se) înclina (într-o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca.
       • Expresia: (tranzitiv) A-și pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili. A (nu) avea unde să(-și) plece capul (ori trupul, oasele) = a (nu) se (putea) odihni, a (nu) avea unde să se odihnească. A(-și) pleca inima = a) a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b) a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c) a (se) dedica, a (se) închina. A(-și) pleca urechea = a) a asculta cu atenție, a lua în considerare; b) a da crezare vorbelor de nimic, bârfelilor.
♦ reflexiv A se înclina în fața cuiva în semn de respect, de admirație, de devotament, de supunere; a se închina.
♦ A (se) culca la pământ, a (se) răsturna.

2. reflexiv (Despre aștri) A coborî (spre apus), a apune.
       • Expresia: A se pleca spre apus = (despre persoane și despre forța, gloria, prestigiul lor) a fi în declin.

II. tranzitiv A supune unei influențe, unei puteri; a subjuga.
♦ reflexiv A ceda în fața unei forțe, a se supune.
♦ reflexiv (popular) A se îndupleca; a se milostivi.

III. intranzitiv

1. A se pune în mișcare pentru a se îndepărta (de un loc), a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte; a porni.
♦ specializare A porni într-o cursă sportivă.

2. A avea începutul, punctul de pornire; a lua ca ipoteză. Pleacă de la ideea că trebuie să reușească.

– latina plicare.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

plecând

Participiu

plecat

Infinitiv scurt

pleca

Imfinitiv lung

plecând



dex-app