Conjugare a păi

Conjugarea verbului a păi: eu păiesc, tu păiești, el ea păiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a păi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a păi”!

Verbul a păi conjugat la prezent

eu păiesc
tu păiești
el ea păiește
noi păim
voi păiți
ei ele păiți

Verbul a păi conjugat la viitor

eu voi păi
tu vei păi
el ea va păi
noi vom păi
voi veți păi
ei ele vor păi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a păi conjugare la condițional prezent

eu aș păi
tu ai păi
el ea ar păi
noi am păi
voi ați păi
ei ele ar păi

Verbul a păi conjugare la condițional perfect

eu aș fi păit
tu ai fi păit
el ea ar fi păit
noi am fi păit
voi ați fi păit
ei ele ar fi păit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a păi la conjunctiv prezent

eu să fiu păiesc
tu să fii păiești
el ea să fie păiască
noi să fim păim
voi să fiți păiți
ei ele să fie păiască

Conjug a păi la imperfect

eu păiam
tu păiai
el ea păia
noi păiam
voi păiați
ei ele păiau

A păi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu păisem
tu păiseși
el ea păise
noi păiserăm
voi păiserăți
ei ele păiseră

Verbul a păi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi păit
tu să fi păit
el ea să fi păit
noi să fi păit
voi să fi păit
ei ele să fi păit

Conjugare a păi la perfectul simplu

eu păii
tu păiși
el ea păi
noi păirăm
voi păirăți
ei ele păiră

Conjugarea verbului a păi la perfectul compus

eu am păit
tu ai păit
el ea a păit
noi am păit
voi ați păit
ei ele ar păit

Conjugă a păi la viitor anterior

eu voi fi păit
tu vei fi păit
el ea va fi păit
noi vom fi păit
voi veți fi păit
ei ele vor fi păit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a păi

PĂI1 adverb (Familiar, în concurență cu apoi (4); adesea cu rol de interjecție) a) (De obicei întărit prin «da», «desigur», «că», exprimă o afirmație sau o aprobare) Desigur, se înțelege. Păi că bine zici tu, măi babă, așa să facem, răspunse moșneagul. ȘEZ. II 107. b) (Întărește o întrebare retorică) Om stricat, domnule. Păi de ce am dezvorțat-o (= divorțat-o) pe Zița de el, gîndești? CARAGIALE, O. I 50.
• (Întărește o interjecție, un îndemn) E departe lotul tău.?

– Uite, d-aici, din pădure, încă un plan.

– Păi hai să-i dăm drumul mai repede. PREDA, Î. 145. Ai stricat, Simino, ce-ai cusut la piept! Ce-a fost bun; păi, uite, mînecile-s reci! COȘBUC P. I 246 b) (Urmat de «dar») Se putea altfel. Am auzit că-i bolnav. Păi dar! c) (Uneori urmat de interjecție «de», «dă», exprimă rezervă, ezitare) Cum să spun? Știu eu? Ce cei pe dînsul?

– Păi, ce-i verb reflexiv:ea să-mi dai. ISPIRESCU, L. 267. Pleci? întrebă el...

– Păi, ce să fac? CONTEMPORANUL, VIII 295. (în forma poi) Poi dă, măi femeie, tot ești tu bisericoasă de s-a dus vestea! CREANGĂ, A. 39. d) (Exprimă neîncredere, suspiciune) Păi, cine știe ce ai de gînd! e) (Urmat de «bine», «cum» sau «cum așa», exprimă mirare) Păi cum, omule! - Variantă: poi adverb

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

păind

Participiu

păit

Infinitiv scurt

păi

Imfinitiv lung

păind