Conjugare a oțări

Conjugarea verbului a oțări: eu oțăresc, tu oțărești, el ea oțărește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a oțări”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a oțări”!

Verbul a oțări conjugat la prezent

eu oțăresc
tu oțărești
el ea oțărește
noi oțărim
voi oțăriți
ei ele oțăriți

Verbul a oțări conjugat la viitor

eu voi oțări
tu vei oțări
el ea va oțări
noi vom oțări
voi veți oțări
ei ele vor oțări

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a oțări conjugare la condițional prezent

eu aș oțări
tu ai oțări
el ea ar oțări
noi am oțări
voi ați oțări
ei ele ar oțări

Verbul a oțări conjugare la condițional perfect

eu aș fi oțărit
tu ai fi oțărit
el ea ar fi oțărit
noi am fi oțărit
voi ați fi oțărit
ei ele ar fi oțărit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a oțări la conjunctiv prezent

eu să fiu oțăresc
tu să fii oțărești
el ea să fie oțărească
noi să fim oțărim
voi să fiți oțăriți
ei ele să fie oțărească

Conjug a oțări la imperfect

eu oțăream
tu oțăreai
el ea oțărea
noi oțăream
voi oțăreați
ei ele oțăreau

A oțări conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu oțărisem
tu oțăriseși
el ea oțărise
noi oțăriserăm
voi oțăriserăți
ei ele oțăriseră

Verbul a oțări conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi oțărit
tu să fi oțărit
el ea să fi oțărit
noi să fi oțărit
voi să fi oțărit
ei ele să fi oțărit

Conjugare a oțări la perfectul simplu

eu oțării
tu oțăriși
el ea oțări
noi oțărirăm
voi oțărirăți
ei ele oțăriră

Conjugarea verbului a oțări la perfectul compus

eu am oțărit
tu ai oțărit
el ea a oțărit
noi am oțărit
voi ați oțărit
ei ele ar oțărit

Conjugă a oțări la viitor anterior

eu voi fi oțărit
tu vei fi oțărit
el ea va fi oțărit
noi vom fi oțărit
voi veți fi oțărit
ei ele vor fi oțărit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a oțări

OȚĂRÎ́, oțărăsc, verb IV. reflexiv

1. A se mînia, a se întărită, a se înfuria, a se burzului; a se răsti la cineva. Duca-vodă s-a oțărît și a strigat cu mînie. SADOVEANU, Z. C. 234. Ci lasă-le încolo de terfeloage, măi băiete... se oțăra Ruxanda Duhu, ascunzîndu-le ca pe niște dușmani ai casei. C. PETRESCU, R. DR. 29.
• tranzitiv A mîhni, a supăra. Acuma stă și doarme, după ce și-a oțărît inima. C. PETRESCU, î. II 176.

2. A face grimase, a se încrunta, a se strîmba (din cauza unei băuturi sau mîncări acre sau neplăcute). Annie gustă și se oțărî, rîzînd. C. PETRESCU, C. vezi 194.
• tranzitiv factitiv Spuma de drojdie, din cale-afară de tare, oțărî pe meseni. Contabilul se scutură ca de friguri. STĂNOIU, C.

I. 88.

– Variante: oțărí (NEGRUZZI, S. I 120), oțerí (GALACTION, O. I 48, COȘBUC, P. I 226, ALECSANDRI, T. II 9, NEGRUZZI, S. I 292), oțerî (CREANGĂ, P. 204) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

oțărind

Participiu

oțărit

Infinitiv scurt

oțări

Imfinitiv lung

oțărind