Conjugare a osebi

Conjugarea verbului a osebi: eu osebesc, tu osebești, el ea osebește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a osebi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a osebi”!

Verbul a osebi conjugat la prezent

eu osebesc
tu osebești
el ea osebește
noi osebim
voi osebiți
ei ele osebiți

Verbul a osebi conjugat la viitor

eu voi osebi
tu vei osebi
el ea va osebi
noi vom osebi
voi veți osebi
ei ele vor osebi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a osebi conjugare la condițional prezent

eu aș osebi
tu ai osebi
el ea ar osebi
noi am osebi
voi ați osebi
ei ele ar osebi

Verbul a osebi conjugare la condițional perfect

eu aș fi osebit
tu ai fi osebit
el ea ar fi osebit
noi am fi osebit
voi ați fi osebit
ei ele ar fi osebit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a osebi la conjunctiv prezent

eu să fiu osebesc
tu să fii osebești
el ea să fie osebească
noi să fim osebim
voi să fiți osebiți
ei ele să fie osebească

Conjug a osebi la imperfect

eu osebeam
tu osebeai
el ea osebea
noi osebeam
voi osebeați
ei ele osebeau

A osebi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu osebisem
tu osebiseși
el ea osebise
noi osebiserăm
voi osebiserăți
ei ele osebiseră

Verbul a osebi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi osebit
tu să fi osebit
el ea să fi osebit
noi să fi osebit
voi să fi osebit
ei ele să fi osebit

Conjugare a osebi la perfectul simplu

eu osebii
tu osebiși
el ea osebi
noi osebirăm
voi osebirăți
ei ele osebiră

Conjugarea verbului a osebi la perfectul compus

eu am osebit
tu ai osebit
el ea a osebit
noi am osebit
voi ați osebit
ei ele ar osebit

Conjugă a osebi la viitor anterior

eu voi fi osebit
tu vei fi osebit
el ea va fi osebit
noi vom fi osebit
voi veți fi osebit
ei ele vor fi osebit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a osebi

OSEBÍ, osebesc, verb IV. tranzitiv (Învechit și popular)

1. A diferenția, a deosebi (1). (reflexiv) Ali se osebește în totul de Hassan. MACEDONSKI, O. IV 96. Eu sînt simțirea aceea prin care s-a osebit omul dintre dobitoace. CONACHI, P. 176.

2. A despărți, a separa, a izola; a împărți, a divide. împăratu-i osebi, Ca să-i bage cîte unul in persoană a vorbi. PANN, N. H. 72.
• reflexiv Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea in ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală (miliție). BĂLCESCU, O. I 117.

3. A excepta. N-aveau dreptul... d-a fi osebiți din legea comună pentru toți. BĂLCESCU, O. II

14. Toți. făr-a osebi pe unii, Țel au numai folosința. CONACHI, P. 285.

– Variantă: (învechit) usebí (GORJAN, H. IV 155) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

osebind

Participiu

osebit

Infinitiv scurt

osebi

Imfinitiv lung

osebind