eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a ordonanța

Conjugarea verbului a ordonanța: eu ordonanțez, tu ordonanțezi, el ea ordonanțează la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a ordonanța”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a ordonanța”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a ordonanța conjugat la prezent
  • eu ordonanțez
  • tu ordonanțezi
  • el ea ordonanțează
  • noi ordonanțăm
  • voi ordonanțați
  • ei ele ordonanțați
Verbul a ordonanța conjugat la viitor
  • eu voi ordonanța
  • tu vei ordonanța
  • el ea va ordonanța
  • noi vom ordonanța
  • voi veți ordonanța
  • ei ele vor ordonanța
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a ordonanța conjugare la condițional prezent
  • eu aș ordonanța
  • tu ai ordonanța
  • el ea ar ordonanța
  • noi am ordonanța
  • voi ați ordonanța
  • ei ele ar ordonanța
Verbul a ordonanța conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi ordonanțat
  • tu ai fi ordonanțat
  • el ea ar fi ordonanțat
  • noi am fi ordonanțat
  • voi ați fi ordonanțat
  • ei ele ar fi ordonanțat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a ordonanța la conjunctiv prezent
  • eu să fiu ordonanțez
  • tu să fii ordonanțezi
  • el ea să fie ordonanțeze
  • noi să fim ordonanțăm
  • voi să fiți ordonanțați
  • ei ele să fie ordonanțeze
Conjug a ordonanța la imperfect
  • eu ordonanțam
  • tu ordonanțai
  • el ea ordonanța
  • noi ordonanțam
  • voi ordonanțați
  • ei ele ordonanțau
A ordonanța conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu ordonanțasem
  • tu ordonanțaseși
  • el ea ordonanțase
  • noi ordonanțaserăm
  • voi ordonanțaserăți
  • ei ele ordonanțaseră
Verbul a ordonanța conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi ordonanțat
  • tu să fi ordonanțat
  • el ea să fi ordonanțat
  • noi să fi ordonanțat
  • voi să fi ordonanțat
  • ei ele să fi ordonanțat
Conjugare a ordonanța la perfectul simplu
  • eu ordonanțai
  • tu ordonanțași
  • el ea ordonanță
  • noi ordonanțarăm
  • voi ordonanțarăți
  • ei ele ordonanțară
Conjugarea verbului a ordonanța la perfectul compus
  • eu am ordonanțat
  • tu ai ordonanțat
  • el ea a ordonanțat
  • noi am ordonanțat
  • voi ați ordonanțat
  • ei ele ar ordonanțat
Conjugă a ordonanța la viitor anterior
  • eu voi fi ordonanțat
  • tu vei fi ordonanțat
  • el ea va fi ordonanțat
  • noi vom fi ordonanțat
  • voi veți fi ordonanțat
  • ei ele vor fi ordonanțat
Definiție din
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a
ORDONÁNȚĂ, ordonanțe, substantiv feminin

1. Dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc.; act care conține această dispoziție.
       • Ofițer de ordonanță = ofițer atașat pe lângă marile comandamente, cu misiunea specială de a transmite ordinele. Ordonanță de plată = dispoziție, ordin de plată a unei sume. Ordonanță prezidențială (sau, ieșit din uz, președințială) = măsură cu caracter urgent și provizoriu pe care președintele unei instanțe judecătorești o poate ordona, în cazuri excepționale, pentru evitarea unei pagube iminente și ireparabile sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
♦ (În trecut) Hotărâre, sentință judecătorească.
♦ (învechit) Rețetă medicală.

2. (În vechea armată) Soldat atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale.

3. Aranjare, orânduire, organizare a elementelor unei opere de artă ale unei construcții etc.

– Din limba franceza ordonnance.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

ordonanțând

Participiu

ordonanțat

Infinitiv scurt

ordonanța

Imfinitiv lung

ordonanțând



dex-app