Conjugare a orăcăi

Conjugarea verbului a orăcăi: eu -, tu -, el ea orăcăie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a orăcăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a orăcăi”!

Verbul a orăcăi conjugat la prezent

eu -
tu -
el ea orăcăie
noi -
voi -
ei ele -

Verbul a orăcăi conjugat la viitor

eu voi orăcăi
tu vei orăcăi
el ea va orăcăi
noi vom orăcăi
voi veți orăcăi
ei ele vor orăcăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a orăcăi conjugare la condițional prezent

eu aș orăcăi
tu ai orăcăi
el ea ar orăcăi
noi am orăcăi
voi ați orăcăi
ei ele ar orăcăi

Verbul a orăcăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi orăcăit
tu ai fi orăcăit
el ea ar fi orăcăit
noi am fi orăcăit
voi ați fi orăcăit
ei ele ar fi orăcăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a orăcăi la conjunctiv prezent

eu să fiu -
tu să fii -
el ea să fie orăcăie
noi să fim -
voi să fiți -
ei ele să fie orăcăie

Conjug a orăcăi la imperfect

eu -
tu -
el ea orăcăia
noi -
voi -
ei ele orăcăiau

A orăcăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu -
tu -
el ea orăcăise
noi -
voi -
ei ele orăcăiseră

Verbul a orăcăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi orăcăit
tu să fi orăcăit
el ea să fi orăcăit
noi să fi orăcăit
voi să fi orăcăit
ei ele să fi orăcăit

Conjugare a orăcăi la perfectul simplu

eu -
tu -
el ea orăcăi
noi -
voi -
ei ele orăcăiră

Conjugarea verbului a orăcăi la perfectul compus

eu am orăcăit
tu ai orăcăit
el ea a orăcăit
noi am orăcăit
voi ați orăcăit
ei ele ar orăcăit

Conjugă a orăcăi la viitor anterior

eu voi fi orăcăit
tu vei fi orăcăit
el ea va fi orăcăit
noi vom fi orăcăit
voi veți fi orăcăit
ei ele vor fi orăcăit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a orăcăi

ORĂCĂÍ, persoană 3 orăcăie, verb IV. intranzitiv (Despre broaște, rar, despre alte animale) A scoate strigătul caracteristic speciei. Buraticii orăcăiau în toate după- amiezile cu disperare. SADOVEANU, N. E. 101. Orătăniile se împrăștiată orăcăind speriate. REBREANU, R. II 189. Brotăceii orăcăiau în depărtare. ISPIRESCU, E. 292.
• (Depreciativ, despre alte ființe) Cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca. HOGAȘ, DR. II 46. Deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri... unele orăcăiau ca broasca, altele mornăiau ca ursul. CREANGĂ, P. 302.
♦ (Despre copii sugaci) A plînge, a scînci. Mi te-a înfășat, Mi te-a legănat Și mi te-a culcat... Tu n-ai adormit Ș-ai orăcăit. TEODORESCU, P. P. 446.

– prezent industrie persoană 3 și: orăcăiește (BELDICEANU, P. 57, BOLINTINEANU, O. 195, ALECSANDRI, P. I 203).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

orăcăind

Participiu

orăcăit

Infinitiv scurt

orăcăi

Imfinitiv lung

orăcăind