Conjugare a opune

Conjugarea verbului a opune: eu opun, tu opui, el ea opune la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a opune”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a opune”!

Verbul a opune conjugat la prezent

eu opun
tu opui
el ea opune
noi opunem
voi opuneți
ei ele opuneți

Verbul a opune conjugat la viitor

eu voi opune
tu vei opune
el ea va opune
noi vom opune
voi veți opune
ei ele vor opune

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a opune conjugare la condițional prezent

eu aș opune
tu ai opune
el ea ar opune
noi am opune
voi ați opune
ei ele ar opune

Verbul a opune conjugare la condițional perfect

eu aș fi opus
tu ai fi opus
el ea ar fi opus
noi am fi opus
voi ați fi opus
ei ele ar fi opus

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a opune la conjunctiv prezent

eu să fiu opun
tu să fii opui
el ea să fie opună
noi să fim opunem
voi să fiți opuneți
ei ele să fie opună

Conjug a opune la imperfect

eu opuneam
tu opuneai
el ea opunea
noi opuneam
voi opuneați
ei ele opuneau

A opune conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu opusesem
tu opuseseși
el ea opusese
noi opuseserăm
voi opuseserăți
ei ele opuseseră

Verbul a opune conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi opus
tu să fi opus
el ea să fi opus
noi să fi opus
voi să fi opus
ei ele să fi opus

Conjugare a opune la perfectul simplu

eu opusei
tu opuseși
el ea opuse
noi opuserăm
voi opuserăți
ei ele opuseră

Conjugarea verbului a opune la perfectul compus

eu am opus
tu ai opus
el ea a opus
noi am opus
voi ați opus
ei ele ar opus

Conjugă a opune la viitor anterior

eu voi fi opus
tu vei fi opus
el ea va fi opus
noi vom fi opus
voi veți fi opus
ei ele vor fi opus

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a opune

OPÚNE, opún, verb

III.

1. tranzitiv A pune un lucru, o acțiune împotriva cuiva sau a ceva, a ridica un argument față de cineva. Toderiță opunea... tatălui său tăceri înnegurate. VORNIC, P.

8. Marii ardeleni... opun străinismului, ivit sub forma grecească, scrierile lor. RUSSO, S. 68. Se consultară Ce fel ar putea face Și prin care mijloace Stavilă ar opune L-acea înecăciune. ALEXANDRESCU, M. 389.
♦ reflexiv A se împotrivi (rezistînd sau făcînd uz de forță), a pune piedici, a ține piept. Șetasar ce-i stă-mpotrivă de prisos i se opune. MACEDONSKI, O. I 105. Ladislau... se opune acestor barbari. BĂLCESCU, O. II 12.

2. tranzitiv A pune față în față două sau mai multe lucruri sau ființe pentru a face să iasă în evidență, prin comparare, deosebirile dintre ele.

3. reflexiv (geometrie; despre unghiuri) A fi așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. În triunghiuri egale la laturi egale se opun unghiuri egale.

– prezent industrie și: (regional) opui (ȘEZ. I 60).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

opunând

Participiu

opus

Infinitiv scurt

opune

Imfinitiv lung

opunând