 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a observa conjugat la prezent
Verbul a observa conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a observa conjugare la condițional prezent
Verbul a observa conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a observa la conjunctiv prezent
Conjug a observa la imperfect
A observa conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a observa conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a observa la perfectul simplu
Conjugarea verbului a observa la perfectul compus
Conjugă a observa la viitor anterior
|
|
Definiție din
OBSERVÁ, obsérv, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv 1. A băga de seamă, a remarca. Ai observat cît de streină trece prin această lume nouă? C. PETRESCU, C. vezi 76. Între invitați observai pe un bărbat frumos. GALACTION, O. I 102. Cine are geniu și nu va observa aceasta se va pierde. BOLINTINEANU, O. 356. ♦ A exprima, a face o observație, a constata. Simțind în glasul învățătorului un fel de amenințare ascunsă, Titu Herdelea observă, împăciuitor. REBREANU, R. I 108. ♦ A atrage atenția, a face observație. Fie-mi iertat. a vă observa că acești oameni s-au purtat vitejește, și că nu merită așa asprime. ALECSANDRI, T. II 15.2. A cerceta, a privi, a scruta, a examina cu atenție, de aproape. Aprodul... o observa în tăcere. SADOVEANU, B. 80. Începu să observe cu atenție odaia. VLAHUȚĂ, O. A. III 8. ♦ reflexiv A privi cu atenție propriile sale acțiuni, a-și controla gesturile, atitudinea; a se studia. 3. A spiona, a iscodi, a pîndi. Ea se ivi în fereastră. El se retrase după perdea, ca s-o observe. EMINESCU, N. 75. 4. (Rar, cu privire la legi, obiceiuri etc.) A respecta, a ține, a păzi. |
