Conjugare a obliga

Conjugarea verbului a obliga: eu oblig, tu obligi, el ea obligă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a obliga”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a obliga”!

Verbul a obliga conjugat la prezent

eu oblig
tu obligi
el ea obligă
noi obligăm
voi obligați
ei ele obligați

Verbul a obliga conjugat la viitor

eu voi obliga
tu vei obliga
el ea va obliga
noi vom obliga
voi veți obliga
ei ele vor obliga

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a obliga conjugare la condițional prezent

eu aș obliga
tu ai obliga
el ea ar obliga
noi am obliga
voi ați obliga
ei ele ar obliga

Verbul a obliga conjugare la condițional perfect

eu aș fi obligat
tu ai fi obligat
el ea ar fi obligat
noi am fi obligat
voi ați fi obligat
ei ele ar fi obligat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a obliga la conjunctiv prezent

eu să fiu oblig
tu să fii obligi
el ea să fie oblige
noi să fim obligăm
voi să fiți obligați
ei ele să fie oblige

Conjug a obliga la imperfect

eu obligam
tu obligai
el ea obliga
noi obligam
voi obligați
ei ele obligau

A obliga conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu obligasem
tu obligaseși
el ea obligase
noi obligaserăm
voi obligaserăți
ei ele obligaseră

Verbul a obliga conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi obligat
tu să fi obligat
el ea să fi obligat
noi să fi obligat
voi să fi obligat
ei ele să fi obligat

Conjugare a obliga la perfectul simplu

eu obligai
tu obligași
el ea obligă
noi obligarăm
voi obligarăți
ei ele obligară

Conjugarea verbului a obliga la perfectul compus

eu am obligat
tu ai obligat
el ea a obligat
noi am obligat
voi ați obligat
ei ele ar obligat

Conjugă a obliga la viitor anterior

eu voi fi obligat
tu vei fi obligat
el ea va fi obligat
noi vom fi obligat
voi veți fi obligat
ei ele vor fi obligat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a obliga

OBLIGÁ, oblíg, verb

I.

1. tranzitiv A constrînge, a sili la ceva. A făcut o descoperire, știu că e lucru serios, și mă simt obligat, ca prieten, să viu să-l felicit. BARANGA,

I. 153. Cine te obligă adică să renunți... la libertate? PETRESCU, Î. II 124.
• (Poetic) Chinuite apele se zvîrcolesc și se reped orbește... Uneori, munții le obligă parcă să meargă pe un grătar de cuțite. BOGZA, C. O. 336.

2. tranzitiv A determina pe cineva să simtă recunoștință în urma unui serviciu care i s-a făcut; a îndatora. Mi s-a întimplat cîteodată să oblig prietenii, împrumutîndu-i. ALECSANDRI, T. 816. Te rog să binevoiești a-mi traduce alăturatul răvaș și a-mi trimite îndată traducerea. Mă vei obliga foarte mult. id. S. 40.

3. reflexiv A se angaja, a-și lua o sarcină. S-a obligat să vină.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

obligând

Participiu

obligat

Infinitiv scurt

obliga

Imfinitiv lung

obligând