Conjugare a obiecționa

Conjugarea verbului a obiecționa: eu obiecționez, tu obiecționezi, el ea obiecționează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a obiecționa”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a obiecționa”!

Verbul a obiecționa conjugat la prezent

eu obiecționez
tu obiecționezi
el ea obiecționează
noi obiecționăm
voi obiecționați
ei ele obiecționați

Verbul a obiecționa conjugat la viitor

eu voi obiecționa
tu vei obiecționa
el ea va obiecționa
noi vom obiecționa
voi veți obiecționa
ei ele vor obiecționa

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a obiecționa conjugare la condițional prezent

eu aș obiecționa
tu ai obiecționa
el ea ar obiecționa
noi am obiecționa
voi ați obiecționa
ei ele ar obiecționa

Verbul a obiecționa conjugare la condițional perfect

eu aș fi obiecționat
tu ai fi obiecționat
el ea ar fi obiecționat
noi am fi obiecționat
voi ați fi obiecționat
ei ele ar fi obiecționat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a obiecționa la conjunctiv prezent

eu să fiu obiecționez
tu să fii obiecționezi
el ea să fie obiecționeze
noi să fim obiecționăm
voi să fiți obiecționați
ei ele să fie obiecționeze

Conjug a obiecționa la imperfect

eu obiecționam
tu obiecționai
el ea obiecționa
noi obiecționam
voi obiecționați
ei ele obiecționau

A obiecționa conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu obiecționasem
tu obiecționaseși
el ea obiecționase
noi obiecționaserăm
voi obiecționaserăți
ei ele obiecționaseră

Verbul a obiecționa conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi obiecționat
tu să fi obiecționat
el ea să fi obiecționat
noi să fi obiecționat
voi să fi obiecționat
ei ele să fi obiecționat

Conjugare a obiecționa la perfectul simplu

eu obiecționai
tu obiecționași
el ea obiecționă
noi obiecționarăm
voi obiecționarăți
ei ele obiecționară

Conjugarea verbului a obiecționa la perfectul compus

eu am obiecționat
tu ai obiecționat
el ea a obiecționat
noi am obiecționat
voi ați obiecționat
ei ele ar obiecționat

Conjugă a obiecționa la viitor anterior

eu voi fi obiecționat
tu vei fi obiecționat
el ea va fi obiecționat
noi vom fi obiecționat
voi veți fi obiecționat
ei ele vor fi obiecționat

Definiție din
Dicționar de neologisme

VEZI DEFINIŢII a obiecționa

OBIECȚIONÁ verb

I. intr. A face obiecții. [pronume -biec-ți-o-. / et. incertă].

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

obiecționând

Participiu

obiecționat

Infinitiv scurt

obiecționa

Imfinitiv lung

obiecționând