Conjugare a născocorî

Conjugarea verbului a născocorî: eu născocorăsc, tu născocorăști, el ea născocorăște la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a născocorî”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a născocorî”!

Verbul a născocorî conjugat la prezent

eu născocorăsc
tu născocorăști
el ea născocorăște
noi născocorâm
voi născocorâți
ei ele născocorâți

Verbul a născocorî conjugat la viitor

eu voi născocorî
tu vei născocorî
el ea va născocorî
noi vom născocorî
voi veți născocorî
ei ele vor născocorî

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a născocorî conjugare la condițional prezent

eu aș născocorî
tu ai născocorî
el ea ar născocorî
noi am născocorî
voi ați născocorî
ei ele ar născocorî

Verbul a născocorî conjugare la condițional perfect

eu aș fi născocorât
tu ai fi născocorât
el ea ar fi născocorât
noi am fi născocorât
voi ați fi născocorât
ei ele ar fi născocorât

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a născocorî la conjunctiv prezent

eu să fiu născocorăsc
tu să fii născocorăști
el ea să fie născocorască
noi să fim născocorâm
voi să fiți născocorâți
ei ele să fie născocorască

Conjug a născocorî la imperfect

eu născocoram
tu născocorai
el ea născocora
noi născocoram
voi născocorați
ei ele născocorau

A născocorî conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu născocorâsem
tu născocorâseși
el ea născocorâse
noi născocorâserăm
voi născocorâserăți
ei ele născocorâseră

Verbul a născocorî conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi născocorât
tu să fi născocorât
el ea să fi născocorât
noi să fi născocorât
voi să fi născocorât
ei ele să fi născocorât

Conjugare a născocorî la perfectul simplu

eu născocorâi
tu născocorâși
el ea născocorî
noi născocorârăm
voi născocorârăți
ei ele născocorâră

Conjugarea verbului a născocorî la perfectul compus

eu am născocorât
tu ai născocorât
el ea a născocorât
noi am născocorât
voi ați născocorât
ei ele ar născocorât

Conjugă a născocorî la viitor anterior

eu voi fi născocorât
tu vei fi născocorât
el ea va fi născocorât
noi vom fi născocorât
voi veți fi născocorât
ei ele vor fi născocorât

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a născocorî

NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, verb IV. reflexiv (Învechit și regional)

1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. vezi limba română martie 1952, 157.

2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

născocorând

Participiu

născocorât

Infinitiv scurt

născocorî

Imfinitiv lung

născocorând