Conjugare a născoci

Conjugarea verbului a născoci: eu născocesc, tu născocești, el ea născocește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a născoci”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a născoci”!

Verbul a născoci conjugat la prezent

eu născocesc
tu născocești
el ea născocește
noi născocim
voi născociți
ei ele născociți

Verbul a născoci conjugat la viitor

eu voi născoci
tu vei născoci
el ea va născoci
noi vom născoci
voi veți născoci
ei ele vor născoci

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a născoci conjugare la condițional prezent

eu aș născoci
tu ai născoci
el ea ar născoci
noi am născoci
voi ați născoci
ei ele ar născoci

Verbul a născoci conjugare la condițional perfect

eu aș fi născocit
tu ai fi născocit
el ea ar fi născocit
noi am fi născocit
voi ați fi născocit
ei ele ar fi născocit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a născoci la conjunctiv prezent

eu să fiu născocesc
tu să fii născocești
el ea să fie născocească
noi să fim născocim
voi să fiți născociți
ei ele să fie născocească

Conjug a născoci la imperfect

eu născoceam
tu născoceai
el ea născocea
noi născoceam
voi născoceați
ei ele născoceau

A născoci conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu născocisem
tu născociseși
el ea născocise
noi născociserăm
voi născociserăți
ei ele născociseră

Verbul a născoci conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi născocit
tu să fi născocit
el ea să fi născocit
noi să fi născocit
voi să fi născocit
ei ele să fi născocit

Conjugare a născoci la perfectul simplu

eu născocii
tu născociși
el ea născoci
noi născocirăm
voi născocirăți
ei ele născociră

Conjugarea verbului a născoci la perfectul compus

eu am născocit
tu ai născocit
el ea a născocit
noi am născocit
voi ați născocit
ei ele ar născocit

Conjugă a născoci la viitor anterior

eu voi fi născocit
tu vei fi născocit
el ea va fi născocit
noi vom fi născocit
voi veți fi născocit
ei ele vor fi născocit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a născoci

NĂSCOCÍ, născocesc, verb IV.

1. tranzitiv A face ceva nou, care nu exista pînă atunci; a descoperi, a inventa. Oamenii iscusiți au născocit mașinile și înlesnirile vieții. SADOVEANU, P. M. 140. Nu știau cum să-și ațîțe focul, nefiind născocit meșteșugul de a scăpăra. ISPIRESCU, U. 87. Născoci feluri de schingiuiri. NEGRUZZI, S. I 158.

2. tranzitiv A scorni, a plăsmui lucruri închipuite, neexistente, neadevărate; prin extensie a minți. Născocesc ceva, să mă scuz că nu pot veni mîine. C. PETRESCU, C. vezi 376. Cine-a putut născoci o bazaconie ca asta? ALECSANDRI, T. 1684.

3. reflexiv (Regional) A se naște, a se isca, a se ivi. Îi fu frică să nu să născocească ceva din scînteile focului. RETEGANUL, P. II 32.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

născocind

Participiu

născocit

Infinitiv scurt

născoci

Imfinitiv lung

născocind