Conjugare a nărui

Conjugarea verbului a nărui: eu nărui, tu nărui, el ea năruie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a nărui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a nărui”!

Verbul a nărui conjugat la prezent

eu nărui
tu nărui
el ea năruie
noi năruim
voi năruiți
ei ele năruiți

Verbul a nărui conjugat la viitor

eu voi nărui
tu vei nărui
el ea va nărui
noi vom nărui
voi veți nărui
ei ele vor nărui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a nărui conjugare la condițional prezent

eu aș nărui
tu ai nărui
el ea ar nărui
noi am nărui
voi ați nărui
ei ele ar nărui

Verbul a nărui conjugare la condițional perfect

eu aș fi năruit
tu ai fi năruit
el ea ar fi năruit
noi am fi năruit
voi ați fi năruit
ei ele ar fi năruit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a nărui la conjunctiv prezent

eu să fiu nărui
tu să fii nărui
el ea să fie năruie
noi să fim năruim
voi să fiți năruiți
ei ele să fie năruie

Conjug a nărui la imperfect

eu năruiam
tu năruiai
el ea năruia
noi năruiam
voi năruiați
ei ele năruiau

A nărui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu năruisem
tu năruiseși
el ea năruise
noi năruiserăm
voi năruiserăți
ei ele năruiseră

Verbul a nărui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi năruit
tu să fi năruit
el ea să fi năruit
noi să fi năruit
voi să fi năruit
ei ele să fi năruit

Conjugare a nărui la perfectul simplu

eu năruii
tu năruiși
el ea nărui
noi năruirăm
voi năruirăți
ei ele năruiră

Conjugarea verbului a nărui la perfectul compus

eu am năruit
tu ai năruit
el ea a năruit
noi am năruit
voi ați năruit
ei ele ar năruit

Conjugă a nărui la viitor anterior

eu voi fi năruit
tu vei fi năruit
el ea va fi năruit
noi vom fi năruit
voi veți fi năruit
ei ele vor fi năruit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a nărui

NĂRUÍ, nắrui, verb IV. reflexiv A se dărîma, a se surpa, a se prăbuși, a se prăvăli; (despre construcții) a se ruina, a se dărăpăna. Șanțurile noastre erau pline de apă și de noroi; pămîntul moale se năruia, surpat de umezeală. SADOVEANU, O. VI 73. Un zgomot surd de ape puternic frămîntate îmi izbi auzul, muntele din față păru că se năruie peste mine. HOGAȘ, M. N. 223.
• tranzitiv Un turn înalt pe care grozavul cutremur îl năruie dintr-o zguduitură. CARAGIALE, O. III 100.
♦ (Despre ființe) A se prăbuși, a cădea; prin extensie a muri. Se năruise la masa lui de lucru, cu capul în mîini. PAS, L. I 257. Îi crăpa verb reflexiv:eun porc... se năruia verb reflexiv:eun cal. ȘEZ. XVIII 199.

– prezent industrie și: năruiesc (GALACTION, O. I 202).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

năruind

Participiu

năruit

Infinitiv scurt

nărui

Imfinitiv lung

năruind