CONSULTĂ DEX |
Verbul a nădăjdui conjugat la prezent
Verbul a nădăjdui conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a nădăjdui conjugare la condițional prezent
Verbul a nădăjdui conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a nădăjdui la conjunctiv prezent
Conjug a nădăjdui la imperfect
A nădăjdui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a nădăjdui conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a nădăjdui la perfectul simplu
Conjugarea verbului a nădăjdui la perfectul compus
Conjugă a nădăjdui la viitor anterior
|
Definiție din
NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, verb IV. tranzitiv A crede în rezultatul favorabil al unei acțiuni; a trage nădejde; a spera. Cu pămîntenii nădăjduia Tomșa să poată da o izbire mare și să fărme pe dușman. SADOVEANU, O. VII 147. Fugim deci la întîmplare, nădăjduind să ajungem la rînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 359. Nădăjduiesc însă că mi-i sluji de cavaler, Alecule? ALECSANDRI, T. I 81. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • intranzitiv Mai nădăjduia în brațul lui, cît îl simțea tare. SADOVEANU, O. VII 39. – Variantă: nădejduí (ALEXANDRESCU, M. 7) verb IV. |