Conjugare a muștrului

Conjugarea verbului a muștrului: eu muștruluiesc, tu muștruluiești, el ea muștruluiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a muștrului”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a muștrului”!

Verbul a muștrului conjugat la prezent

eu muștruluiesc
tu muștruluiești
el ea muștruluiește
noi muștruluim
voi muștruluiți
ei ele muștruluiți

Verbul a muștrului conjugat la viitor

eu voi muștrului
tu vei muștrului
el ea va muștrului
noi vom muștrului
voi veți muștrului
ei ele vor muștrului

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a muștrului conjugare la condițional prezent

eu aș muștrului
tu ai muștrului
el ea ar muștrului
noi am muștrului
voi ați muștrului
ei ele ar muștrului

Verbul a muștrului conjugare la condițional perfect

eu aș fi muștruluit
tu ai fi muștruluit
el ea ar fi muștruluit
noi am fi muștruluit
voi ați fi muștruluit
ei ele ar fi muștruluit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a muștrului la conjunctiv prezent

eu să fiu muștruluiesc
tu să fii muștruluiești
el ea să fie muștruluiască
noi să fim muștruluim
voi să fiți muștruluiți
ei ele să fie muștruluiască

Conjug a muștrului la imperfect

eu muștruluiam
tu muștruluiai
el ea muștruluia
noi muștruluiam
voi muștruluiați
ei ele muștruluiau

A muștrului conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu muștruluisem
tu muștruluiseși
el ea muștruluise
noi muștruluiserăm
voi muștruluiserăți
ei ele muștruluiseră

Verbul a muștrului conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi muștruluit
tu să fi muștruluit
el ea să fi muștruluit
noi să fi muștruluit
voi să fi muștruluit
ei ele să fi muștruluit

Conjugare a muștrului la perfectul simplu

eu muștruluii
tu muștruluiși
el ea muștrului
noi muștruluirăm
voi muștruluirăți
ei ele muștruluiră

Conjugarea verbului a muștrului la perfectul compus

eu am muștruluit
tu ai muștruluit
el ea a muștruluit
noi am muștruluit
voi ați muștruluit
ei ele ar muștruluit

Conjugă a muștrului la viitor anterior

eu voi fi muștruluit
tu vei fi muștruluit
el ea va fi muștruluit
noi vom fi muștruluit
voi veți fi muștruluit
ei ele vor fi muștruluit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a muștrului

MUȘTRULUÍ, muștruluiesc, verb IV. tranzitiv

1. A instrui, folosind mijloace sau vorbea spre a învăța pe cineva, a deprinde la ceva. Ea rămînea cu surorile și frații cei mai mici cînd se duceau părinții la muncă, vedea de dînșii, îi muștruluia și îi povățuia. ISPIRESCU, L. 175. Fetele se dădeau pe mîna unei mame Sanda... de le muștruluia și le învăța cusături. GHICA, S. 295.

2. A mustra, a dojeni, a certa pe cineva. Își muștruluiește chiriașii mai abitir decît ne muștruluiesc pe noi majurii la cazarmă. STANCU, despre 245. Cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete și tocești singur. Te va ajuta din cînd în cînd Nebunul, care te-a mai muștruluit o dată: «La carte, mă, la carte». PAS, Z. I 262. A bate. Am să vă muștruluiesc, de au să rîdă și cînii de voi. CREANGĂ, P. 304.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

muștruluind

Participiu

muștruluit

Infinitiv scurt

muștrului

Imfinitiv lung

muștruluind