Conjugare a mustra

Conjugarea verbului a mustra: eu mustru, tu mustri, el ea mustră la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a mustra”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a mustra”!

Verbul a mustra conjugat la prezent

eu mustru
tu mustri
el ea mustră
noi mustrăm
voi mustrați
ei ele mustrați

Verbul a mustra conjugat la viitor

eu voi mustra
tu vei mustra
el ea va mustra
noi vom mustra
voi veți mustra
ei ele vor mustra

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a mustra conjugare la condițional prezent

eu aș mustra
tu ai mustra
el ea ar mustra
noi am mustra
voi ați mustra
ei ele ar mustra

Verbul a mustra conjugare la condițional perfect

eu aș fi mustrat
tu ai fi mustrat
el ea ar fi mustrat
noi am fi mustrat
voi ați fi mustrat
ei ele ar fi mustrat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a mustra la conjunctiv prezent

eu să fiu mustru
tu să fii mustri
el ea să fie mustre
noi să fim mustrăm
voi să fiți mustrați
ei ele să fie mustre

Conjug a mustra la imperfect

eu mustram
tu mustrai
el ea mustra
noi mustram
voi mustrați
ei ele mustrau

A mustra conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu mustrasem
tu mustraseși
el ea mustrase
noi mustraserăm
voi mustraserăți
ei ele mustraseră

Verbul a mustra conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi mustrat
tu să fi mustrat
el ea să fi mustrat
noi să fi mustrat
voi să fi mustrat
ei ele să fi mustrat

Conjugare a mustra la perfectul simplu

eu mustrai
tu mustrași
el ea mustră
noi mustrarăm
voi mustrarăți
ei ele mustrară

Conjugarea verbului a mustra la perfectul compus

eu am mustrat
tu ai mustrat
el ea a mustrat
noi am mustrat
voi ați mustrat
ei ele ar mustrat

Conjugă a mustra la viitor anterior

eu voi fi mustrat
tu vei fi mustrat
el ea va fi mustrat
noi vom fi mustrat
voi veți fi mustrat
ei ele vor fi mustrat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a mustra

MUSTRÁ, mústru, verb

I. tranzitiv (Cu privire la persoane) A dojeni, a certa pe cineva; a reproșa cuiva. O mustra că o găsește în fiecare an mai slabă și mai lipsită de vlagă. C. PETRESCU, A. 399. Bătrînii, văzînd astă mare nenorocire și pe nora lor în așa hal, au început a o mustra. CREANGĂ, P. 89. Mult mă mustră măicuța Să las seara ulița. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 29.
• Expresia: A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a-și face reproșuri, a simți remușcări, a se căi. Mă mustră cugetul de atîtea dovezi mincinoase ce-mi ceri să dau. ODOBESCU, S. III 45. Lasă-mă să fug... cugetul mă mustră. ALECSANDRI, T. I 207. Nu te mustră cugetul că ești necredincios femeii d-tale? id. T. 313.
• reflexiv Vede... rînjetu ăsta și se mustră singur. DUMITRIU, N. 170. Iarăși se simțea crescut în casa Boarului și se mustra pentru greșelile ce le-a făcut. SLAVICI, N. I 67.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

mustrând

Participiu

mustrat

Infinitiv scurt

mustra

Imfinitiv lung

mustrând