Conjugare a muscări

Conjugarea verbului a muscări: eu muscăresc, tu muscărești, el ea muscărește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a muscări”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a muscări”!

Verbul a muscări conjugat la prezent

eu muscăresc
tu muscărești
el ea muscărește
noi muscărim
voi muscăriți
ei ele muscăriți

Verbul a muscări conjugat la viitor

eu voi muscări
tu vei muscări
el ea va muscări
noi vom muscări
voi veți muscări
ei ele vor muscări

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a muscări conjugare la condițional prezent

eu aș muscări
tu ai muscări
el ea ar muscări
noi am muscări
voi ați muscări
ei ele ar muscări

Verbul a muscări conjugare la condițional perfect

eu aș fi muscărit
tu ai fi muscărit
el ea ar fi muscărit
noi am fi muscărit
voi ați fi muscărit
ei ele ar fi muscărit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a muscări la conjunctiv prezent

eu să fiu muscăresc
tu să fii muscărești
el ea să fie muscărească
noi să fim muscărim
voi să fiți muscăriți
ei ele să fie muscărească

Conjug a muscări la imperfect

eu muscăream
tu muscăreai
el ea muscărea
noi muscăream
voi muscăreați
ei ele muscăreau

A muscări conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu muscărisem
tu muscăriseși
el ea muscărise
noi muscăriserăm
voi muscăriserăți
ei ele muscăriseră

Verbul a muscări conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi muscărit
tu să fi muscărit
el ea să fi muscărit
noi să fi muscărit
voi să fi muscărit
ei ele să fi muscărit

Conjugare a muscări la perfectul simplu

eu muscării
tu muscăriși
el ea muscări
noi muscărirăm
voi muscărirăți
ei ele muscăriră

Conjugarea verbului a muscări la perfectul compus

eu am muscărit
tu ai muscărit
el ea a muscărit
noi am muscărit
voi ați muscărit
ei ele ar muscărit

Conjugă a muscări la viitor anterior

eu voi fi muscărit
tu vei fi muscărit
el ea va fi muscărit
noi vom fi muscărit
voi veți fi muscărit
ei ele vor fi muscărit

Definiție din
Dicționar dendrofloricol

VEZI DEFINIŢII a muscări

MUSCARI Mill., MUSCARI, fam. Liliaceae. Gen originar din regiuni mediteraneene, Europa, Africa și Asia, pînă la 50 specii, erbacee, vivace, bulboase. Flori (periant tubulos sau deseori globulos, pînă la 5 cm lungime, cu 6 lacinii foarte scurte, răsucite, 6 stamine, stil scurt cu stigmat cu 3 lobi, ovar cu 3 loji) scurt-pedunculate, unele slab parfumate, altele cu miros puternic, albe, galbene-verzui, albastre, albastre-violete, în racem terminal, pe un peduncul radical. Florile superioare deseori sterile. Frunze întregi mai lungi decît tulpina, liniare, verzi-deschis, la baza plantei. Fruct, capsulă.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

muscărind

Participiu

muscărit

Infinitiv scurt

muscări

Imfinitiv lung

muscărind