CONSULTĂ DEX |
Verbul a murmura conjugat la prezent
Verbul a murmura conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a murmura conjugare la condițional prezent
Verbul a murmura conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a murmura la conjunctiv prezent
Conjug a murmura la imperfect
A murmura conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a murmura conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a murmura la perfectul simplu
Conjugarea verbului a murmura la perfectul compus
Conjugă a murmura la viitor anterior
|
Definiție din
murmurá (múrmur, át), verbDicționarul etimologic român – A susura. – Mr. murmuredz, murmurare. în franceză murmurer (în mr., probabil din italiana mormorare). Pușcariu 1134 îl considera drept reprezentant direct din latina murmurāre, conform REW 5761; dar aparențele pledează în favoarea unei derivat neologice, înclinînd spre albaneză murmuroń (Philippide, II, 648), limba bulgară mărmorjă. – derivat murmui, verb (a murmura) încrucișare între murmura și mormăi (Tiktin); murmurisi, verb (a murmura), secolul XVIII, învechit din limba neogreacă μουρμουρίζω; murmúr (variantă múrmur, murmură), substantiv neutru (susur), din limba franceza murmure (variantă din italiana mormore și limba neogreacă μουρμοῦρα); murmurător, adjectiv (care murmură); murmuitor, adjectiv (care murmură); murmuială, substantiv feminin, ca mormăială. |