Conjugare a mormăi

Conjugarea verbului a mormăi: eu mormăi, tu mormăi, el ea mormăie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a mormăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a mormăi”!

Verbul a mormăi conjugat la prezent

eu mormăi
tu mormăi
el ea mormăie
noi mormăim
voi mormăiți
ei ele mormăiți

Verbul a mormăi conjugat la viitor

eu voi mormăi
tu vei mormăi
el ea va mormăi
noi vom mormăi
voi veți mormăi
ei ele vor mormăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a mormăi conjugare la condițional prezent

eu aș mormăi
tu ai mormăi
el ea ar mormăi
noi am mormăi
voi ați mormăi
ei ele ar mormăi

Verbul a mormăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi mormăit
tu ai fi mormăit
el ea ar fi mormăit
noi am fi mormăit
voi ați fi mormăit
ei ele ar fi mormăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a mormăi la conjunctiv prezent

eu să fiu mormăi
tu să fii mormăi
el ea să fie mormăie
noi să fim mormăim
voi să fiți mormăiți
ei ele să fie mormăie

Conjug a mormăi la imperfect

eu mormăiam
tu mormăiai
el ea mormăia
noi mormăiam
voi mormăiați
ei ele mormăiau

A mormăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu mormăisem
tu mormăiseși
el ea mormăise
noi mormăiserăm
voi mormăiserăți
ei ele mormăiseră

Verbul a mormăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi mormăit
tu să fi mormăit
el ea să fi mormăit
noi să fi mormăit
voi să fi mormăit
ei ele să fi mormăit

Conjugare a mormăi la perfectul simplu

eu mormăii
tu mormăiși
el ea mormăi
noi mormăirăm
voi mormăirăți
ei ele mormăiră

Conjugarea verbului a mormăi la perfectul compus

eu am mormăit
tu ai mormăit
el ea a mormăit
noi am mormăit
voi ați mormăit
ei ele ar mormăit

Conjugă a mormăi la viitor anterior

eu voi fi mormăit
tu vei fi mormăit
el ea va fi mormăit
noi vom fi mormăit
voi veți fi mormăit
ei ele vor fi mormăit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a mormăi

MORMĂÍ, mórmăi, verb IV. intranzitiv

1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei. Îl legă la bubă și ursul plecă mormăind. ISPIRESCU, L. 326.

2. (Despre oameni) A scoate sunete neclare pe un ton coborît, gros; a vorbi nedeslușit sau cu intenția de a manifesta o nemulțumire, a murmura, a bombăni. Da s-a lăsat afară ger grozav, mormăie fratele tatii. STANCU, despre 106. Tudor Șoimaru mormăia nemulțămit,

– cînd boierul care suia costișa spre ei îi chiui cu voie bună. SADOVEANU, O. VII 82. Se repezi afară în coridor, mormăind în treacăt către căpitan. REBREANU, R. I

15.
• tranzitiv Cătră amiază, mă întorceam de la gimnaziu mormăind o declinare elină ce ne învățase domnul profesor. SADOVEANU, N. forme 32. D-abia a putut deschide gura mormăind ceva neînțeles. CARAGIALE, P. 144.

– prezent industrie și: mormăiesc (SADOVEANU, O. VII 214).

– Variante: mărnăí (CREANGĂ, A. 68), mornăí (MARIAN, O. I 218) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

mormăind

Participiu

mormăit

Infinitiv scurt

mormăi

Imfinitiv lung

mormăind