Conjugare a molfăi

Conjugarea verbului a molfăi: eu molfăi, tu molfăi, el ea molfăie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a molfăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a molfăi”!

Verbul a molfăi conjugat la prezent

eu molfăi
tu molfăi
el ea molfăie
noi molfăim
voi molfăiți
ei ele molfăiți

Verbul a molfăi conjugat la viitor

eu voi molfăi
tu vei molfăi
el ea va molfăi
noi vom molfăi
voi veți molfăi
ei ele vor molfăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a molfăi conjugare la condițional prezent

eu aș molfăi
tu ai molfăi
el ea ar molfăi
noi am molfăi
voi ați molfăi
ei ele ar molfăi

Verbul a molfăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi molfăit
tu ai fi molfăit
el ea ar fi molfăit
noi am fi molfăit
voi ați fi molfăit
ei ele ar fi molfăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a molfăi la conjunctiv prezent

eu să fiu molfăi
tu să fii molfăi
el ea să fie molfăie
noi să fim molfăim
voi să fiți molfăiți
ei ele să fie molfăie

Conjug a molfăi la imperfect

eu molfăiam
tu molfăiai
el ea molfăia
noi molfăiam
voi molfăiați
ei ele molfăiau

A molfăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu molfăisem
tu molfăiseși
el ea molfăise
noi molfăiserăm
voi molfăiserăți
ei ele molfăiseră

Verbul a molfăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi molfăit
tu să fi molfăit
el ea să fi molfăit
noi să fi molfăit
voi să fi molfăit
ei ele să fi molfăit

Conjugare a molfăi la perfectul simplu

eu molfăii
tu molfăiși
el ea molfăi
noi molfăirăm
voi molfăirăți
ei ele molfăiră

Conjugarea verbului a molfăi la perfectul compus

eu am molfăit
tu ai molfăit
el ea a molfăit
noi am molfăit
voi ați molfăit
ei ele ar molfăit

Conjugă a molfăi la viitor anterior

eu voi fi molfăit
tu vei fi molfăit
el ea va fi molfăit
noi vom fi molfăit
voi veți fi molfăit
ei ele vor fi molfăit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a molfăi

MOLFĂÍ, mólfăi și molfăiesc, verb IV. tranzitiv

1. (Mai ales despre persoane fără dinți) A mesteca (un aliment) cu gingiile și cu limba; prin extensie a mînca încet, alene, fără poftă, greu. Prindea să molfăie bucățile de mălai și pîne. CAMILAR, N. II 135. Somnul cade ca plumbul pe pleoape, în verb reflexiv:eme ce gura molfăie încă dumicatul de pîine. PAS, L. I 170. Moș Bodrîngă, șezînd cucuiet pe niște buci și molfăind la pere uscate. CREANGĂ, A. 97.
• absolut Savantul profesor muia pesmeți în ceai și molfăia melancolic. C. PETRESCU, C. vezi 190. În gingini molfăiește, neavînd nici un dinte în gură. NEGRUZZI, S. II 304.
♦ A mesteca, a învîrti ceva între buze și între dinți. Tovarășul merse un timp alături molfăind inseparabilul rest de trabuc. C. PETRESCU, C. vezi 267.

2. figurat A vorbi nedeslușit, a îngăima, a bîlbîi. Tanti... dădea din cap și molfăia în gingii vorbe neînțelese. DUMITRU, B. forme 56. verb reflexiv:eo babă.. molfăind întîmplările măhălălei. CONTEMPORANUL, VII 482.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

molfăind

Participiu

molfăit

Infinitiv scurt

molfăi

Imfinitiv lung

molfăind