Conjugare a manevra

Conjugarea verbului a manevra: eu manevrez, tu manevrezi, el ea manevrează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a manevra”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a manevra”!

Verbul a manevra conjugat la prezent

eu manevrez
tu manevrezi
el ea manevrează
noi manevrăm
voi manevrați
ei ele manevrați

Verbul a manevra conjugat la viitor

eu voi manevra
tu vei manevra
el ea va manevra
noi vom manevra
voi veți manevra
ei ele vor manevra

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a manevra conjugare la condițional prezent

eu aș manevra
tu ai manevra
el ea ar manevra
noi am manevra
voi ați manevra
ei ele ar manevra

Verbul a manevra conjugare la condițional perfect

eu aș fi manevrat
tu ai fi manevrat
el ea ar fi manevrat
noi am fi manevrat
voi ați fi manevrat
ei ele ar fi manevrat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a manevra la conjunctiv prezent

eu să fiu manevrez
tu să fii manevrezi
el ea să fie manevreze
noi să fim manevrăm
voi să fiți manevrați
ei ele să fie manevreze

Conjug a manevra la imperfect

eu manevram
tu manevrai
el ea manevra
noi manevram
voi manevrați
ei ele manevrau

A manevra conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu manevrasem
tu manevraseși
el ea manevrase
noi manevraserăm
voi manevraserăți
ei ele manevraseră

Verbul a manevra conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi manevrat
tu să fi manevrat
el ea să fi manevrat
noi să fi manevrat
voi să fi manevrat
ei ele să fi manevrat

Conjugare a manevra la perfectul simplu

eu manevrai
tu manevrași
el ea manevră
noi manevrarăm
voi manevrarăți
ei ele manevrară

Conjugarea verbului a manevra la perfectul compus

eu am manevrat
tu ai manevrat
el ea a manevrat
noi am manevrat
voi ați manevrat
ei ele ar manevrat

Conjugă a manevra la viitor anterior

eu voi fi manevrat
tu vei fi manevrat
el ea va fi manevrat
noi vom fi manevrat
voi veți fi manevrat
ei ele vor fi manevrat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a manevra

MANÉVRĂ, manevre, substantiv feminin

1. Deplasare organizată și rapidă a unei anumite grupări de trupe, pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui.
♦ (Mai ales la plural ) Pregătiri tactice ale unei armate sau ale unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război. Tata fusese...la Tîrgoviște cu manevrele. PAS, Z. I 239. Nu vedeți că e cîmpul plin de batalioane romînești, ca la manevre? CAMIL PETRESCU, U. N. 346. În zădar și ofițerii se luptă, se bat mereu, în zădar mai fac manevre și-n tot chipul se sucesc. NEGRUZZI, S. I 128.

2. Totalitatea operațiilor făcute spre a conduce un tren, o navă, în direcția voită (mai ales la sosire și la plecare), spre a forma garnitura unui tren etc. Trupul...locomotivei de manevră care trăgea un vagon de marfă. DUMITRIU, B. forme 78. Lumea, ca de obicei, se strîngea pe cheu, ca să privească manevra vaporului care pleca. BART, E. 234.
♦ (Concretizat) Frînghie folosită la legarea și mînuirea pînzelor sau la legarea catargelor; aparat de manevrat. Oamenii grăbiți se strîng la posturi în dreptul manevrelor, pilotul își încleștează mînile în roata cîrmei. BART, S. M. 19.

3. figurat Uneltire făcută de cineva pentru a obține, a întreprinde sau a ascunde ceva. Pe urmă a început bănuiala că aș putea fi victima unei abile manevre, CAMIL PETRESCU, U. N. 186. Cu atîta ești mai vinovată, giupîneasă. Ai ochi și nu vezi manevrele Adelei. ALECSANDRI, T. I 355.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

manevrând

Participiu

manevrat

Infinitiv scurt

manevra

Imfinitiv lung

manevrând