CONSULTĂ DEX |
Verbul a mâneca conjugat la prezent
Verbul a mâneca conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a mâneca conjugare la condițional prezent
Verbul a mâneca conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a mâneca la conjunctiv prezent
Conjug a mâneca la imperfect
A mâneca conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a mâneca conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a mâneca la perfectul simplu
Conjugarea verbului a mâneca la perfectul compus
Conjugă a mâneca la viitor anterior
|
Definiție din
MẤNECĂ, mâneci, substantiv femininDicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte). • Expresia: A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obține ceva; b) a atrage atenția (cuiva) că minte sau exagerează. A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat. A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli. A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc. 2. (tehnică) Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă (1). 3. (învechit) Flanc, aripă a unei armate. [Variante: (regional) mấnică substantiv feminin] – latina manica. |