Conjugare a măna

Conjugarea verbului a măna: eu -, tu -, el ea mănează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a măna”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a măna”!

Verbul a măna conjugat la prezent

eu -
tu -
el ea mănează
noi -
voi -
ei ele -

Verbul a măna conjugat la viitor

eu voi măna
tu vei măna
el ea va măna
noi vom măna
voi veți măna
ei ele vor măna

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a măna conjugare la condițional prezent

eu aș măna
tu ai măna
el ea ar măna
noi am măna
voi ați măna
ei ele ar măna

Verbul a măna conjugare la condițional perfect

eu aș fi mănat
tu ai fi mănat
el ea ar fi mănat
noi am fi mănat
voi ați fi mănat
ei ele ar fi mănat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a măna la conjunctiv prezent

eu să fiu -
tu să fii -
el ea să fie măneze
noi să fim -
voi să fiți -
ei ele să fie măneze

Conjug a măna la imperfect

eu -
tu -
el ea măna
noi -
voi -
ei ele mănau

A măna conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu -
tu -
el ea mănase
noi -
voi -
ei ele mănaseră

Verbul a măna conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi mănat
tu să fi mănat
el ea să fi mănat
noi să fi mănat
voi să fi mănat
ei ele să fi mănat

Conjugare a măna la perfectul simplu

eu -
tu -
el ea mănă
noi -
voi -
ei ele mănară

Conjugarea verbului a măna la perfectul compus

eu am mănat
tu ai mănat
el ea a mănat
noi am mănat
voi ați mănat
ei ele ar mănat

Conjugă a măna la viitor anterior

eu voi fi mănat
tu vei fi mănat
el ea va fi mănat
noi vom fi mănat
voi veți fi mănat
ei ele vor fi mănat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a măna

MÁNĂ substantiv feminin

1. (Și în compusul mană-cerească) Lichen comestibil, care crește în mare cantitate prin deșerturile Asiei și ale Africii de nord și care, smuls de furtuni, este ridicat la înălțimi, de unde cade la pămînt ca o grindină; măcinat, dă o făină din care în timp de foamete se face pîine (Lecanora escidenta).

2. Ciupercă parazită care atacă unele plante ca vița de vie, cartoful, tutunul etc. (Plasmopara viticola); boală produsă de această ciupercă.
♦ Secreție a frunzelor unor plante, care apare pe timp călduros cu nopți reci ca un strat lucitor, lipicios.

3. figurat Rod, fruct. Poate c-au luat strigoaicele mana de la vaci. CREANGĂ, A. 45.
♦ Belșug, abundență. Norul plin de mană trece și revarsă O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă. ALECSANDRI, P. III 332. Asta-i mană din cer, se zice cînd după secetă vine ploaie.
♦ Mîngîiere, balsam. Cîntul meu ca mana se răsfiră Peste jalea grea a veacului. BENIUC, vezi 78.

4. Compus: mană-de-ape = plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă și cu numeroase spiculețe; crește prin mlaștini, lacuri și pe marginea apelor (Glyceria aquatica).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

mănând

Participiu

mănat

Infinitiv scurt

măna

Imfinitiv lung

mănând