 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a luci conjugat la prezent
Verbul a luci conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a luci conjugare la condițional prezent
Verbul a luci conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a luci la conjunctiv prezent
Conjug a luci la imperfect
A luci conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a luci conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a luci la perfectul simplu
Conjugarea verbului a luci la perfectul compus
Conjugă a luci la viitor anterior
|
|
Definiție din
LUCÍ, lucesc, verb IV. intranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. (Despre soare, aștri și alte izvoare de lumină) A răspîndi lumină, a fi luminos, a străluci. Afară stătuse ploaia; printre pîlcuri de nouri lucea din cînd în cînd soarele. SADOVEANU, O. IV 332. Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie-ntunerecul larg. EMINESCU, O. IV 157. Alba lună sus lucește Ca icoană de argint. ALECSANDRI, O. 221. Stelele... Luceau ca niște candeli aprinse p-un mormînt. ALEXANDRESCU, P. 140. 2. A reflecta lumină, a sclipi din cauza luminii, a scînteia. Fierul plugului, uns bine, lucea în soare. CAMILAR, TEM. 317. În fund, în văi, lucea un iaz. SADOVEANU, O. VII 81. Ude, negre, luceau cheiurile de piatră de-a lungul portului aproape gol. BART, E. 233. ♦ (Despre ochi) A fi plin de strălucire, de viață, de foc; a fi expresiv, a sclipi. Sub arcurile sprîncenilor, luceau doi ochi negri și plini de foc. DUNĂREANU, CH. 177. Baciu era om tînăr și ochii luceau în capul lui ca la un drac. POPESCU, B. III 88. Dar ochii mari și minunați Lucesc adînc himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. EMINESCU, O. I 172. • (Cu inversarea construcției) Ospătaseră puțintel, ș-acuma trupurile trudite ar fi cerut hodină; dar suferința care lucea ca o nebunie în ochii lui Tudor îi ținea pe tustrei treji. SADOVEANU, O. VII 63. 3. figurat (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp; a izbucni. Deodată îmi lucește în minte minunatul vers al poetului. SADOVEANU, O. VII 210. În ochii lui Zaharia Duhu nu luci însă ascuțimea nici unei ironii. C. PETRESCU, A. 398. ♦ A se evidenția prin calități deosebite. (Poetic) Multe flori lucesc în lume. ALECSANDRI, P. A. 64. – prezent industrie persoană persoana a treia singular: el / ea și: (rar) luce (EMINESCU, O. I 68). |
