CONSULTĂ DEX |
Verbul a lopăta conjugat la prezent
Verbul a lopăta conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a lopăta conjugare la condițional prezent
Verbul a lopăta conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a lopăta la conjunctiv prezent
Conjug a lopăta la imperfect
A lopăta conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a lopăta conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a lopăta la perfectul simplu
Conjugarea verbului a lopăta la perfectul compus
Conjugă a lopăta la viitor anterior
|
Definiție din
lopátă (lopéți), substantiv feminin –Dicționarul etimologic român 1. Unealtă pentru ridicat pămîntul. – 2. Paleta vîslei. – 3. Paletă de roată hidraulică. – 4. (argotic) Dinte. – Mr. lopată, megl., mr. lupată. limba slavă (veche) (limba bulgară, limba sârbă, limba slovenă, rut., limba rusă) lopata (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 176; Berneker 733; Conev 67), conform albaneză ljopatë, poloneză łopata, în limba maghiara lapát. – derivat lopătar, substantiv masculin (fabricant de lopeți; barcagiu; pasăre, Platalea leucorodia); lopăta, verb (a trage la vîsle, a vîsli); lopățea, substantiv feminin (plantă, Lunaria rediviva); lopățică, substantiv feminin (lopată mică; spatulă, paletă; spumieră; întinzător la ferăstrăul de mînă; frînă la războiul de țesut casnic); lopătiță, substantiv feminin (Transilvania, Banat, spinare). |