eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a licări

Conjugarea verbului a licări: eu -, tu -, el ea licăre la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a licări”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a licări”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a licări conjugat la prezent
  • eu -
  • tu -
  • el ea licăre
  • noi -
  • voi -
  • ei ele -
Verbul a licări conjugat la viitor
  • eu voi licări
  • tu vei licări
  • el ea va licări
  • noi vom licări
  • voi veți licări
  • ei ele vor licări
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a licări conjugare la condițional prezent
  • eu aș licări
  • tu ai licări
  • el ea ar licări
  • noi am licări
  • voi ați licări
  • ei ele ar licări
Verbul a licări conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi licărit
  • tu ai fi licărit
  • el ea ar fi licărit
  • noi am fi licărit
  • voi ați fi licărit
  • ei ele ar fi licărit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a licări la conjunctiv prezent
  • eu să fiu -
  • tu să fii -
  • el ea să fie licăre
  • noi să fim -
  • voi să fiți -
  • ei ele să fie licăre
Conjug a licări la imperfect
  • eu -
  • tu -
  • el ea licărea
  • noi -
  • voi -
  • ei ele licăreau
A licări conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu -
  • tu -
  • el ea licărise
  • noi -
  • voi -
  • ei ele licăriseră
Verbul a licări conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi licărit
  • tu să fi licărit
  • el ea să fi licărit
  • noi să fi licărit
  • voi să fi licărit
  • ei ele să fi licărit
Conjugare a licări la perfectul simplu
  • eu -
  • tu -
  • el ea licări
  • noi -
  • voi -
  • ei ele licăriră
Conjugarea verbului a licări la perfectul compus
  • eu am licărit
  • tu ai licărit
  • el ea a licărit
  • noi am licărit
  • voi ați licărit
  • ei ele ar licărit
Conjugă a licări la viitor anterior
  • eu voi fi licărit
  • tu vei fi licărit
  • el ea va fi licărit
  • noi vom fi licărit
  • voi veți fi licărit
  • ei ele vor fi licărit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
LICĂRÍ, licăresc, verb IV. intranzitiv

1. A răspîndi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente; a lumina slab cu o flacără pîlpîitore. vezi pîlpîi, miji. Stele rari licăreau departe, printre îngrămădiri negre de nouri. SADOVEANU, O. VI 64. Felinarele slabe licăreau ca niște semne fantastice in șanțurile întortocheate. REBREANU, N. 48. Cîteva geamuri mai licăresc în beznă. VLAHUȚĂ, O. A. 153.
       • figurat Nădejdea ta a licărit un moment. PAS, Z. I 230. Din soarele copilăriei mele În ochiul tău mai licărește-o rază. GOGA, P. 26. Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește. MACEDONSKI, O. I 219.

2. A sclipi, a luci, a străluci. Focul se aprinse și vărsă o dungă lată de lumină în tufișuri; frunzele luncii licăreau. SADOVEANU, O. I 17. [Pîrăul] intra iarăși în pădure și de aci înainte licărea tot printre rădăcini. GALACTION, O. I 293. Dintre rîndurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței. REBREANU, R. I 183. Ochii îi licăriră în cap ca două mărgele de sticlă. VLAHUȚĂ, O. A. 132.

– prezent industrie persoană persoana a treia singular: el / ea și: lícăre (DEȘLIU, M. 49, STANCU, despre 376, IOSIF, PATR. 54).

– Variante: licurá (ODOBESCU, S. I 144) verb I, licurí (EMINESCU, O. I 76, ODOBESCU, S. III 48, ALEXANDRESCU, M. 19) verb IV.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

licărind

Participiu

licărit

Infinitiv scurt

licări

Imfinitiv lung

licărind



dex-app