eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a lătra

Conjugarea verbului a lătra: eu latru, tu latri, el ea latră la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a lătra”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a lătra”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a lătra conjugat la prezent
  • eu latru
  • tu latri
  • el ea latră
  • noi lătrăm
  • voi lătrați
  • ei ele lătrați
Verbul a lătra conjugat la viitor
  • eu voi lătra
  • tu vei lătra
  • el ea va lătra
  • noi vom lătra
  • voi veți lătra
  • ei ele vor lătra
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a lătra conjugare la condițional prezent
  • eu aș lătra
  • tu ai lătra
  • el ea ar lătra
  • noi am lătra
  • voi ați lătra
  • ei ele ar lătra
Verbul a lătra conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi lătrat
  • tu ai fi lătrat
  • el ea ar fi lătrat
  • noi am fi lătrat
  • voi ați fi lătrat
  • ei ele ar fi lătrat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a lătra la conjunctiv prezent
  • eu să fiu latru
  • tu să fii latri
  • el ea să fie latre
  • noi să fim lătrăm
  • voi să fiți lătrați
  • ei ele să fie latre
Conjug a lătra la imperfect
  • eu lătram
  • tu lătrai
  • el ea lătra
  • noi lătram
  • voi lătrați
  • ei ele lătrau
A lătra conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu lătrasem
  • tu lătraseși
  • el ea lătrase
  • noi lătraserăm
  • voi lătraserăți
  • ei ele lătraseră
Verbul a lătra conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi lătrat
  • tu să fi lătrat
  • el ea să fi lătrat
  • noi să fi lătrat
  • voi să fi lătrat
  • ei ele să fi lătrat
Conjugare a lătra la perfectul simplu
  • eu lătrai
  • tu lătrași
  • el ea lătră
  • noi lătrarăm
  • voi lătrarăți
  • ei ele lătrară
Conjugarea verbului a lătra la perfectul compus
  • eu am lătrat
  • tu ai lătrat
  • el ea a lătrat
  • noi am lătrat
  • voi ați lătrat
  • ei ele ar lătrat
Conjugă a lătra la viitor anterior
  • eu voi fi lătrat
  • tu vei fi lătrat
  • el ea va fi lătrat
  • noi vom fi lătrat
  • voi veți fi lătrat
  • ei ele vor fi lătrat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
LĂTRÁ, látru, verb

I.

1. intranzitiv (Despre cîini) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice acestor animale. Un dulău șchiop și zbîrlit se aruncă la dînsul lătrînd furios. REBREANU, R. I 93. Cîinii începură să latre, oamenii să se miște. BOLINTINEANU, O. 328.
       • figurat Rîul înjură și latră, Cînd vin apele mari se azvîrle și mușcă. DEȘLIU, G. 25. Un tun antiaerian lătra a pustiu către văzduh. CAMILAR, N. II 53.
       • Expresia: Cîinele care latră nu mușcă vezi cîine.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la» și arătînd pe cine atacă cîinele) Cînele a lătrat La străin. COȘBUC, P. I 254.
♦ tranzitiv (Popular) A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. Cînii-ar verb reflexiv:ea să-i latre dar li-i lene, Și se uită după dînșii printre gene. despre BOTEZ, P. O. 163. Ia fugi, urîte... că pun cîinii de te latră. TEODORESCU, P. P. 326. Mă rup cîinii și mă latră. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 370.

2. tranzitiv figurat (Despre oameni) A vorbi într-una pe un ton de ceartă, a sări cu gura la cineva, a spune verb reflexiv:ute și nevrute. Ce latră? întrebă căpitanul, și-i fu rușine de întrebare. CAMILAR, N. I 45.
♦ intranzitiv (Rar) A țipa din cauza desperării, a durerii; a urla. Valeu! că mare păcat c-un plod! Îmi vine să latru. ALECSANDRI, T. I 126.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

lătrând

Participiu

lătrat

Infinitiv scurt

lătra

Imfinitiv lung

lătrând



dex-app