CONSULTĂ DEX |
Verbul a lătra conjugat la prezent
Verbul a lătra conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a lătra conjugare la condițional prezent
Verbul a lătra conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a lătra la conjunctiv prezent
Conjug a lătra la imperfect
A lătra conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a lătra conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a lătra la perfectul simplu
Conjugarea verbului a lătra la perfectul compus
Conjugă a lătra la viitor anterior
|
Definiție din
LĂTRÁ, látru, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. intranzitiv (Despre cîini) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice acestor animale. Un dulău șchiop și zbîrlit se aruncă la dînsul lătrînd furios. REBREANU, R. I 93. Cîinii începură să latre, oamenii să se miște. BOLINTINEANU, O. 328. • figurat Rîul înjură și latră, Cînd vin apele mari se azvîrle și mușcă. DEȘLIU, G. 25. Un tun antiaerian lătra a pustiu către văzduh. CAMILAR, N. II 53. • Expresia: Cîinele care latră nu mușcă vezi cîine. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la» și arătînd pe cine atacă cîinele) Cînele a lătrat La străin. COȘBUC, P. I 254. ♦ tranzitiv (Popular) A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. Cînii-ar verb reflexiv:ea să-i latre dar li-i lene, Și se uită după dînșii printre gene. despre BOTEZ, P. O. 163. Ia fugi, urîte... că pun cîinii de te latră. TEODORESCU, P. P. 326. Mă rup cîinii și mă latră. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 370. 2. tranzitiv figurat (Despre oameni) A vorbi într-una pe un ton de ceartă, a sări cu gura la cineva, a spune verb reflexiv:ute și nevrute. Ce latră? întrebă căpitanul, și-i fu rușine de întrebare. CAMILAR, N. I 45. ♦ intranzitiv (Rar) A țipa din cauza desperării, a durerii; a urla. Valeu! că mare păcat c-un plod! Îmi vine să latru. ALECSANDRI, T. I 126. |