Conjugare a jura

Conjugarea verbului a jura: eu jur, tu juri, el ea jură la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a jura”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a jura”!

Verbul a jura conjugat la prezent

eu jur
tu juri
el ea jură
noi jurăm
voi jurați
ei ele jurați

Verbul a jura conjugat la viitor

eu voi jura
tu vei jura
el ea va jura
noi vom jura
voi veți jura
ei ele vor jura

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a jura conjugare la condițional prezent

eu aș jura
tu ai jura
el ea ar jura
noi am jura
voi ați jura
ei ele ar jura

Verbul a jura conjugare la condițional perfect

eu aș fi jurat
tu ai fi jurat
el ea ar fi jurat
noi am fi jurat
voi ați fi jurat
ei ele ar fi jurat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a jura la conjunctiv prezent

eu să fiu jur
tu să fii juri
el ea să fie jure
noi să fim jurăm
voi să fiți jurați
ei ele să fie jure

Conjug a jura la imperfect

eu juram
tu jurai
el ea jura
noi juram
voi jurați
ei ele jurau

A jura conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu jurasem
tu juraseși
el ea jurase
noi juraserăm
voi juraserăți
ei ele juraseră

Verbul a jura conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi jurat
tu să fi jurat
el ea să fi jurat
noi să fi jurat
voi să fi jurat
ei ele să fi jurat

Conjugare a jura la perfectul simplu

eu jurai
tu jurași
el ea jură
noi jurarăm
voi jurarăți
ei ele jurară

Conjugarea verbului a jura la perfectul compus

eu am jurat
tu ai jurat
el ea a jurat
noi am jurat
voi ați jurat
ei ele ar jurat

Conjugă a jura la viitor anterior

eu voi fi jurat
tu vei fi jurat
el ea va fi jurat
noi vom fi jurat
voi veți fi jurat
ei ele vor fi jurat

Definiție din
Dicționar enciclopedic

VEZI DEFINIŢII a jura

JURA [ʒürá]

1. Lanț muntos, de înălțime mijlocie, în Europa de V, extins pe direcția SV-NE, pe o lungime de peste 600 km și c. 80 km lățime, pe teritoriile Franței, Elveției și Germaniei și cuprinde: J. propriu-zisă (Franța, și Elveția), situată între văile Isère și Aare, constituită din calcare jurasice. Lungime: c. 230 km. Culmi paralele cu direcția SV-NE, cu alt. mai mari spre SE. Alt. max.: 1,718 m (Crêt de la Neige). Carst dezvoltat. De aici izv. râurile Ain și Doubs. Rezervații; J. Suabă (Schwäbische Alb), situată între cursul superior al Dunării (la SSE) și cel al Neckarului (la NNV). Alt. max.: 1.015 m (vf. Lemberg). Lungime: c. 200 km. Relief de podișuri calcaroase și dolomitice, mai înalte spre valea Neckarului; J. Franconiană (Fränkische Alb), situată între văile Dunării (la S) și Mainului (la N), ca o continuare spre NE și N a M-ților Jura Suabă, de care este despărțită prin valea râului Wörnitz. Alt. max.: 652 m (vf. Poppberg). Lungime: c. 200 km.

2. Canton în NV Elveției, drenat de cursul superior al Rinului, la poalele masivului muntos omonim; 836,5 mii km2; 69,2 mii locuțiune (1996). Centrul ad-tiv: Delémont. Expl. lemnului. Creșterea bovinelor.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

jurând

Participiu

jurat

Infinitiv scurt

jura

Imfinitiv lung

jurând