eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a jelui

Conjugarea verbului a jelui: eu jelui, tu jelui, el ea jeluie la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a jelui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a jelui”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a jelui conjugat la prezent
  • eu jelui
  • tu jelui
  • el ea jeluie
  • noi jeluim
  • voi jeluiți
  • ei ele jeluiți
Verbul a jelui conjugat la viitor
  • eu voi jelui
  • tu vei jelui
  • el ea va jelui
  • noi vom jelui
  • voi veți jelui
  • ei ele vor jelui
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a jelui conjugare la condițional prezent
  • eu aș jelui
  • tu ai jelui
  • el ea ar jelui
  • noi am jelui
  • voi ați jelui
  • ei ele ar jelui
Verbul a jelui conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi jeluit
  • tu ai fi jeluit
  • el ea ar fi jeluit
  • noi am fi jeluit
  • voi ați fi jeluit
  • ei ele ar fi jeluit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a jelui la conjunctiv prezent
  • eu să fiu jelui
  • tu să fii jelui
  • el ea să fie jeluie
  • noi să fim jeluim
  • voi să fiți jeluiți
  • ei ele să fie jeluie
Conjug a jelui la imperfect
  • eu jeluiam
  • tu jeluiai
  • el ea jeluia
  • noi jeluiam
  • voi jeluiați
  • ei ele jeluiau
A jelui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu jeluisem
  • tu jeluiseși
  • el ea jeluise
  • noi jeluiserăm
  • voi jeluiserăți
  • ei ele jeluiseră
Verbul a jelui conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi jeluit
  • tu să fi jeluit
  • el ea să fi jeluit
  • noi să fi jeluit
  • voi să fi jeluit
  • ei ele să fi jeluit
Conjugare a jelui la perfectul simplu
  • eu jeluii
  • tu jeluiși
  • el ea jelui
  • noi jeluirăm
  • voi jeluirăți
  • ei ele jeluiră
Conjugarea verbului a jelui la perfectul compus
  • eu am jeluit
  • tu ai jeluit
  • el ea a jeluit
  • noi am jeluit
  • voi ați jeluit
  • ei ele ar jeluit
Conjugă a jelui la viitor anterior
  • eu voi fi jeluit
  • tu vei fi jeluit
  • el ea va fi jeluit
  • noi vom fi jeluit
  • voi veți fi jeluit
  • ei ele vor fi jeluit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
JELUÍ, jeluiesc, verb IV.

1. reflexiv A da expresie durerii prin vorbe, plîns, vaiet; a se plînge, a se văieta. Niciodată nimeni n-a auzit-o jeluindu-se. DUNĂREANU, CH. 104. Nu poate face un pas fără-a se jelui că-i ostinit. ALECSANDRI, T. 610. (Cu pronunțare regională) Să mă jăluiesc n-am gură. CONACHI, P. 128.
       • figurat Ulițele pustii pe care se jeluia viscolul... se umplură de zgomotul motoarelor. DUMITRIU, N. 197. Vîntul se jeluiește afară, mînînd roate de frunze. SADOVEANU, O. I 335.
       • (Urmat de determinări la dativ) Jelui-m-aș și n-am cui. HODOȘ, P. P. 154. Jelui-m-aș munților De dorul părinților. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 192.
♦ (De obicei urmat de determinări la dativ sau introduse prin prepoziție «la») A se plînge împotriva unei nedreptăți, unui neajuns, a reclama, a cere dreptate. Văzînd pe cuconița într-un cerdac, ei începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180. Toți de el se jeluia, La domnul, la Caragea. ALECSANDRI, P. P. 159. Se jeluiră Porții de astă calcare a dreptului națiilor. NEGRUZZI, S. I 242.
       • intranzitiv Viu să jeluiesc De acest ticălos Ce sufletul mi-a scos. ALEXANDRESCU, M. 378.

2. tranzitiv (Popular) A compătimi, a căina. Cîți voinici mă întîlnesc, Cu toții mă jeluiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 177.

– prezent industrie și: jélui (TOMA, C. vezi 351, TEODORESCU, P. P. 279) verb IV.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

jeluind

Participiu

jeluit

Infinitiv scurt

jelui

Imfinitiv lung

jeluind



dex-app